2 intrări
13 definiții
din care- explicative (6)
- morfologice (6)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EVENTIV, -Ă, eventivi, -e, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif.
eventiv, ~ă sn, a [At: DM / Pl: ~i, ~e / E: fr éventif] 1-2 (Grm; șîs verb reflexiv ~) (Verb reflexiv) care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiecul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EVENTIV, eventive, adj. (Gram.; în sintagma) Verb reflexiv eventiv (și substantivat, n.) = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. – Din fr. éventif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
EVENTIV, eventive, adj. n. (În expr.) Verb reflexiv eventiv = verb la diateza reflexivă care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că se transpune în altă stare decît aceea în care se găsea. «A se întrista» e un verb reflexiv eventiv. ◊ (Substantivat) Eventivul este foarte apropiat de incoativ. GRAM. ROM. I 247.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EVENTIV adj.n. Verb reflexiv eventiv (și s.n.) = verb la diateza reflexivă care arată o schimbare în starea subiectului. [< fr. éventif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EVENTIV adj. verb reflexiv ~ (și s. n.) = verb la diateza reflexivă care arată o schimbare în starea subiectului. (< fr. éventif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
eventiv1 adj. m., pl. eventivi; f. eventivă, pl. eventive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
eventiv2 s. n., pl. eventive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
eventiv1 adj. m., pl. eventivi; f. eventivă, pl. eventive
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
eventiv2 s. n., pl. eventive
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
eventiv adj. m., pl. eventivi; f. sg. eventivă, pl. eventive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
eventiv s. n., pl. eventive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
EVENTIV, -Ă adj. (< fr. éventif): în sintagma reflexiv eventiv (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
eventiv, eventivăadjectiv eventiv, eventivesubstantiv neutru
- Verb reflexiv eventiv = verb reflexiv care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că subiectul se transpune în altă stare decât aceea în care se găsea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- «A se întrista» e un verb reflexiv eventiv. DLRLC
- Eventivul este foarte apropiat de incoativ. GRAM. ROM. I 247. DLRLC
-
etimologie:
- éventif DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.