evenimențial, ~ă a [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1971, nr. 162, 23/1 / P: ~ți-al / Pl: ~i, ~e / E: fr événimentiel] 1-3 Care este provocat de anumite evenimente (1-3). 4-6 Care se referă la anumite evenimente (1-3). 7 Care se mărginește la descrierea evenimentelor (1-3), fără a analiza cauzele acestora. 8 De eveniment (1).

EVENIMENȚIAL, -Ă adj. referitor la evenimente. (< fr. événementiel)

evenimențial, -ă adj. (livr.) Care se mărginește la descrierea evenimentelor ◊ „Situat între romanul-recherche și romanul-histoire, cunoscuta operă a lui Eugen Barbu, «Groapa», are prin excelență structura unui roman evenimențial.” Săpt. 28 XII 73 p. 4. ◊ „Concepția mea despre istoria literară este diferită, în sensul că eu introduc în câmpul istoriei literare factori care nu sunt neapărat și în mod esențial numai factori evenimențiali, ci, în același timp, factori structurali profunzi, în funcție de care am încercat să abordez istoria literaturii.” R.lit. 7 II 74 p. 32 (din fr. événementiel; PR 1959)

evenimențial (desp. -ți-al) adj. m., pl. evenimențiali; f. evenimențială, pl. evenimențiale

*evenimențial (-ți-al) adj. m., pl. evenimențiali; f. evenimențială, pl. evenimențiale

evenimențial adj. m., pl. evenimențiali; f. sg. evenimențială, pl. evenimențiale