6 definiții pentru evenimențial

EVENIMENȚIÁL, -Ă, evenimențiali, -e, adj. 1. Care se mărginește la descrierea evenimentelor (1). 2. Care se referă la descrierea evenimentelor (1). [Pr.: -ți-al] – Din fr. événementiel.

EVENIMENȚIÁL, -Ă, evenimențiali, -e, adj. 1. Care se mărginește la descrierea evenimentelor (1). 2. Care se referă la descrierea evenimentelor (1). [Pr.: -ți-al] – Din fr. événementiel.

*evenimențiál (-ți-al) adj. m., pl. evenimențiáli; f. evenimențiálă, pl. evenimențiále

evenimențiál adj. m., pl. evenimențiáli; f. sg. evenimențiálă, pl. evenimențiále

EVENIMENȚIÁL, -Ă adj. referitor la evenimente. (< fr. événementiel)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

evenimențiál, -ă adj. (livr.) Care se mărginește la descrierea evenimentelor ◊ „Situat între romanul-recherche și romanul-histoire, cunoscuta operă a lui Eugen Barbu, «Groapa», are prin excelență structura unui roman evenimențial. Săpt. 28 XII 73 p. 4. ◊ „Concepția mea despre istoria literară este diferită, în sensul că eu introduc în câmpul istoriei literare factori care nu sunt neapărat și în mod esențial numai factori evenimențiali, ci, în același timp, factori structurali profunzi, în funcție de care am încercat să abordez istoria literaturii.” R.lit. 7 II 74 p. 32 (din fr. événementiel; PR 1959)

Intrare: evenimențial
evenimențial adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular evenimențial evenimențialul evenimenția evenimențiala
plural evenimențiali evenimențialii evenimențiale evenimențialele
genitiv-dativ singular evenimențial evenimențialului evenimențiale evenimențialei
plural evenimențiali evenimențialilor evenimențiale evenimențialelor
vocativ singular
plural