EVAPORATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care lucrează la evaporator (1). [Cf. fr. évaporateur].

EVAPORATÓR s.n. 1. Instalație pentru concentrarea soluțiilor prin fierbere; vaporizator (2). 2. Parte componentă a unei instalații frigorifice în care se evaporează lichidul de răcire, producând frigul. [Cf. fr. évaporateur, germ. Evaporator].

EVAPORATÓR³, -OÁRE adj. care provoacă evaporarea. (< fr. évaporatoire)

EVAPORATÓR², -OÁRE s. m. f. muncitor care lucrează la evaporator¹ (1). (< evapora + – tor)

EVAPORATÓR¹ s. n. 1. instalație pentru concentrarea soluțiilor prin fierbere; vaporizator (2). 2. subansamblu al unei instalații frigorifice în care se evaporează lichidul de răcire, producând frigul. (< fr. évaporateur, germ. Evaporator)

evaporatór s. m. Muncitor care lucrează la aparatul de evaporare ◊ „Muncitorii I.H., evaporator, P.G., fierbător, au început al doilea an de muncă.” Sc. 2 I 61 p. 1 (din evapora + -tor; DN – alt sens, DEX, DN3)

EVAPORATÓR¹ ~oáre n. 1) Aparat folosit la concentrarea soluțiilor prin evaporarea dizolvantului. 2) Aparat sau instalație care servește la măsurarea cantității de apă ce se evaporă de pe o suprafață. 3) Aparat care servește la distilarea apei de mare. /<fr. évaporateur, germ. evaporator

EVAPORATÓR² ~i m. Muncitor specializat în lucrări de evaporare. /<fr. évaporateur, germ. evaporator

evaporatoáre s. f., g.-d. art. evaporatoárei; pl. evaporatoáre

evaporatoáre s. f., g.-d. art. evaporatoárei; pl. evaporatoáre

evaporatór¹ (persoană) s. m., pl. evaporátori

evaporatór² (aparat) s. n., pl. evaporatoáre

evaporatór (aparat) s. n., pl. evaporatoáre

evaporatór (persoană) s. m., pl. evaporatóri