16 definiții pentru evangheliar evangeliar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

evangheliar sn [At: HASDEU, I. C. I, 145 / V: ~ngel~ / Pl: ~e / E: fr évangéliaire] Carte bisericească în care sunt cuprinse cele patru evanghelii Si: tetraevanghel.

EVANGHELIÁR, evangheliare, s. n. 1. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; tetraevanghel. 2. Carte de slujbă care conține pericope din cele patru Evanghelii, citite în cadrul liturghiei sau cu alte ocazii și aranjate în funcție de sărbătoarea Sfintelor Paști. [Pr.: -li-ar] – Din fr. évangéliaire, lat. evangeliarium.

EVANGHELIÁR, evangheliare, s. n. Carte care cuprinde cele patru evanghelii; tetravanghel. [Pr.: -li-ar] – Din fr. évangéliaire, lat. evangeliarium.

EVANGHELIÁR, evangheliare, s. n. Carte care cuprinde cele patru evanghelii. V. evanghelie, tetraevanghel. Evangheliarul lui Coresi. – Pronunțat: -li-ar.

EVANGHELIÁR s.n. Carte care cuprinde cele patru evanghelii; tetravanghel. [Pron. -li-ar, pl. -re. / cf. fr. évangéliaire].

EVANGHELIÁR s. n. carte care cuprinde cele patru evanghelii. (< fr. évangéliaire, lat. evangeliarium)

EVANGHELIÁR ~e n. Carte care cuprinde cele patru evanghelii; tetraevanghel; evanghelie. /<fr. évangéliaire, lat. evangeliarium

evangeliar sn vz evangheliar

evangeliar n. carte ce conține evangheliile.

*evangeliár n., pl. e (fr. évangéliaire, mlat. evangeliarium). Tetravanghel, carte care conține cele patru evangheliĭ. – Și evangheliar (după evanghelie).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

evangheliár (-li-ar) s. n., pl. evangheliáre

evangheliár s. n. (sil. -li-ar), pl. evangheliáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EVANGHELIÁR s. v. evanghelie.

EVANGHELIAR s. (BIS.) evanghelie, tetraevanghel.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

evangheliár, evangheliare s. n. Carte bisericească de cult, care cuprinde părțile (pericopele) din Evanghelie scrise ce cei patru evangheliști: Matei, Marcu, Luca și Ioan, așa cum se folosesc ele la serviciul divin în tot cursul anului bisericesc; tetraevanghel; sfânta evanghelie. ♦ Evangheliarul de la Putna = carte de cult (1488-1489), cuprinzând cele patru evanghelii, operă a caligrafului și miniaturistului Palade (sec. 15), pe care l-a decorat cu remarcabile frontispicii și inițiale. ♦ Evangheliarul slavo-român de la Sibiu = carte de cult, cuprinzând primul text în limba română cu litere chirilice cunoscut până azi, tipărită la Sibiu între 1551 și 1553 (deci cu aproape un deceniu înainte de Coresi) de Filip Moldoveanu, care a tipărit și Catehismul luteran. Evanghelia după Matei din acest evangheliar este o traducere din slavonă în română, la care s-a folosit și textul german al Bibliei lui Luther. Constituie un important monument de limbă veche și de cultură românească și a fost publicat de Academia Română pentru prima oară în anul 1971. [Var.: evangheliér, vangheliár s. n.].

EVANGHELIÁR (< fr., lat.) s. n. 1. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; tetraevanghel. Unele exemplare, realizate de mari caligrafi și miniaturiști (Gavril Uric, Anastasie Crimca), sunt adevărate capodopere. Primul e. în limba română a apărut în 1561 la Brașov („Tetraevangheliarul” lui Coresi). 2. Carte de slujbă ce conține pericope din cele patru Evanghelii, citite în cadrul liturghiei sau cu alte ocazii și aranjate în funcție de sărbătoarea Sf. Paști.

Intrare: evangheliar
evangheliar substantiv neutru
  • silabație: -li-ar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • evangheliar
  • evangheliarul
  • evangheliaru‑
plural
  • evangheliare
  • evangheliarele
genitiv-dativ singular
  • evangheliar
  • evangheliarului
plural
  • evangheliare
  • evangheliarelor
vocativ singular
plural
evangeliar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)