8 definiții pentru eumenidă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EUMENÍDE s. f. pl. Nume eufemistic dat eriniilor, furiilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. euménides.

EUMENÍDE s. f. pl. Nume eufemistic dat eriniilor, furiilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. euménides.

EUMENÍDE s.f.pl. (Mit.) Nume eufemistic dat eriniilor, furiilor. [Sg. eumenidă. / < fr. euménides, cf. gr. Eumenides].

EUMENÍDE s. f. pl. (mit.) nume eufemistic dat eriniilor. (< fr. euménides)

Eumenide f. pl. Mit. («Binevoitoarele»), nume eufemistic dat Furiilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eumeníde (e-u-) s. f. pl.

eumeníde s. f. pl. (sil. e-u-)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Erinyes, numite și eumenide (eumenides) în mitologia greacă, furii (furiae sau dirae) de către romani, erau genii răzbunătoare care pedepseau fărădelegile muritorilor. Ele îi urmăreau mai ales pe ucigași (v. și Orestes, Alcmaeon), chinuindu-i sau luîndu-le mințile. Eriniile s-au născut din picăturile de sînge care au curs pe pămînt în urma mutilării lui Uranus. Erau socotite, în general, trei la număr: Alecto, Megaera și Tisiphone, reprezentate ca niște genii înaripate, cu șerpi în plete. Mai tîrziu, eriniilor li s-au atribuit și pedepsele la care erau supuși oamenii în Infern.

Intrare: eumenidă
  • silabație: e-u-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eumeni
  • eumenida
plural
  • eumenide
  • eumenidele
genitiv-dativ singular
  • eumenide
  • eumenidei
plural
  • eumenide
  • eumenidelor
vocativ singular
plural