EUFEMISTIC, -Ă, eufemistici, -ce, adj. Privitor la eufemism, propriu, caracteristic eufemismului; care constituie un eufemism. [Pr.: e-u-] – Din eufemism (după aforism – aforistic). Cf. germ. euphemistisch.

eufemistic, ~ă [At: LM / P: e-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: eufemism, cf ger eufemistisch] 1 a Referitor la eufemism. 2 a Specific eufemismului. 3-4 av, a (Într-un mod) care constituie un eufemism.

EUFEMISTIC, -Ă, eufemistici, -ce, adj. Privitor la eufemism, propriu, caracteristic eufemismului; care constituie un eufemism. [Pr.: e-u-] – Din eufemism (după aforism-aforistic). Cf. germ. euphemistisch.

EUFEMISTIC, -Ă, eufemistici, -e, adj. Care se referă la eufemism, propriu și caracteristic eufemismului; care constituie un eufemism. Exprimare eufemistică. – Pronunțat: e-u-.

EUFEMISTIC adj. (Lingv.) Referitor la eufemism; care constituie un eufemism; eufemic. [Cf. germ. euphemistisch].

EUFEMISTIC adj. referitor la eufemism; voalat. (< germ. euphemistisch)

EUFEMISTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de eufemisme; propriu eufemismelor. 2) Care constituie un eufemism. /<germ. euphemistisch

eufemistic a. ce ține de eufemism: necuratul are românește nume eufemistice, ca: aghiuța, naiba, ducă-se-pe-pustii, ucigă’l crucea, etc.

*eufémic, -ă adj. (d. eufemizm). Relativ la eŭfemizm. Adv. În mod eŭfemic. – Uniĭ zic eŭfemistic.

eufemistic (desp. e-u-) adj. m., pl. eufemistici; f. eufemistică, pl. eufemistice

eufemistic (e-u-) adj. m., pl. eufemistici; f. eufemistică, pl. eufemistice

eufemistic adj. m. (sil. e-u-), pl. eufemistici; f. sg. eufemistică, pl. eufemistice