7 definiții pentru eudist
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EUDIST, -Ă, eudiști, -ste, s. m. și f. Membru al unei congregații catolice instituite în sec. XVII. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudiste.
EUDIST, -Ă, eudiști, -ste, s. m. și f. Membru al unei congregații catolice instituite în sec. XVII. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudiste.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laurap
- acțiuni
eudist, ~ă smf [At: DN2 / P: e-u~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr eudiste] Membru al unei congregații catolice instituite în sec. XVII. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EUDIST s.m. (Bis.) Membru al unei congregații clericale catolice instituite în sec. XVII. [Pron. e-u-. / < fr. eudiste, cf. Jean Eudes – întemeietorul congregației].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EUDIST, -Ă s. m. f. membru al unei congregații clericale catolice din sec. XVII. (< fr. eudiste)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
eudist (desp. e-u-) s. m., pl. eudiști
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
eudist (e-u-) s. m., pl. eudiști
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
eudist s. m. (sil. e-u-), pl. eudiști
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: e-u-dist
substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
eudist, eudiștisubstantiv masculin eudistă, eudistesubstantiv feminin
- 1. Membru al unei congregații catolice instituite în secolul XVII. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- eudiste DEX '09 DEX '98 DN