3 definiții pentru etotehnică

etotéhnică s. f., g.-d. art. etotéhnicii

ETOTÉHNICĂ s.f. Sistem de reguli de conduită morală; tehnică morală. [< etos + tehnică].

ETOTÉHNICĂ s. f. sistem de reguli de conduită morală. (< eto- + -tehnică2)

Intrare: etotehnică
etotehnică substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etotehnică etotehnica
plural
genitiv-dativ singular etotehnici etotehnicii
plural
vocativ singular
plural