etolă sf [At: SEVERIN, S. 53 / Pl: ~le / E: fr étole] 1 Fâșie lungă de mătase sau de stofă, brodată cu motive religioase, pe care preoții catolici o poartă petrecută pe după gât în timp ce oficiază o slujbă religioasă Cf paliu¹, patrafir, orar¹. 2 Eșarfă lungă de blană purtată de femei petrecută pe după gât și lăsată să atârne în față, peste haine.