2 intrări

2 definiții

etnicizá vb., ind. prez. 3 sg. etnicizeáză

ETNICIZÁ vb. I. tr. A da un caracter etnic. [Et. incertă].

Intrare: etniciza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) etniciza etnicizare etnicizat etnicizând singular plural
etnicizea etnicizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) etnicizez (să) etnicizez etnicizam etnicizai etnicizasem
a II-a (tu) etnicizezi (să) etnicizezi etnicizai etnicizași etnicizaseși
a III-a (el, ea) etnicizea (să) etnicizeze etniciza etniciză etnicizase
plural I (noi) etnicizăm (să) etnicizăm etnicizam etnicizarăm etnicizaserăm, etnicizasem*
a II-a (voi) etnicizați (să) etnicizați etnicizați etnicizarăți etnicizaserăți, etnicizaseți*
a III-a (ei, ele) etnicizea (să) etnicizeze etnicizau etniciza etnicizaseră
Intrare: etnicizat
etnicizat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etnicizat etnicizatul etniciza etnicizata
plural etnicizați etnicizații etnicizate etnicizatele
genitiv-dativ singular etnicizat etnicizatului etnicizate etnicizatei
plural etnicizați etnicizaților etnicizate etnicizatelor
vocativ singular
plural
etnicizare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etnicizare etnicizarea
plural etnicizări etnicizările
genitiv-dativ singular etnicizări etnicizării
plural etnicizări etnicizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)