3 definiții pentru etiopatogenie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ETIOPATOGENIE s. f. ramură a medicinei care studiază cauzele și mecanismele bolilor. (după germ. Ätiopathogenese)
etiopatogenie s. f. (med.) Studiul cauzelor și al mecanismelor de producere a bolilor ◊ „Malformațiile congenitale sunt de aceea boli cu etiopatogenie complexă, cel mai adesea congenitală sau, mai rar, mixtă – congenitală și ereditară.” Cont. 16 III 79 p. 5 //din etio[logie] + patogenie//
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
etiopatogenie s. f., g.-d. art. etiopatogeniei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: etiopatogenie
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
etiopatogeniesubstantiv feminin
- 1. Ramură a medicinei care studiază cauzele și mecanismele bolilor. MDN '00
etimologie:
- Ätiopathogenese MDN '00