2 intrări

6 definiții

ETIOLÁ, etiolez, vb. I. Tranz. A da naștere unei etiolări. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. étioler.

ETIOLÁ, etiolez, vb. I. Tranz. A da naștere unei etiolări. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. étioler.

etiolá (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 etioleáză

etiolá vb. (sil. -ti-o-), ind. prez. 1 sg. etioléz, 3 sg. și pl. etioleáză

ETIOLÁ vb. I. tr. (Biol.) A produce o etiolare. [Pron. -ti-o-. / < fr. etioler].

ETIOLÁ vb. tr. a produce o etiolare. (< fr. étioler)

Intrare: etiola
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) etiola etiolare etiolat etiolând singular plural
etiolea etiolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) etiolez (să) etiolez etiolam etiolai etiolasem
a II-a (tu) etiolezi (să) etiolezi etiolai etiolași etiolaseși
a III-a (el, ea) etiolea (să) etioleze etiola etiolă etiolase
plural I (noi) etiolăm (să) etiolăm etiolam etiolarăm etiolaserăm, etiolasem*
a II-a (voi) etiolați (să) etiolați etiolați etiolarăți etiolaserăți, etiolaseți*
a III-a (ei, ele) etiolea (să) etioleze etiolau etiola etiolaseră
Intrare: etiolat
etiolat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etiolat etiolatul etiola etiolata
plural etiolați etiolații etiolate etiolatele
genitiv-dativ singular etiolat etiolatului etiolate etiolatei
plural etiolați etiolaților etiolate etiolatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)