11 definiții pentru etimologă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ETIMOLÓG, -Ă, etimologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în etimologie; etimologist (1). – Din etimologie (derivat regresiv).

ETIMOLÓG, -Ă, etimologi, -ge, s. m. și f. Specialist în etimologie; etimologist (1). – Din etimologie (derivat regresiv).

ETIMOLÓG, -Ă s.m. și f. Etimologist. [Cf. germ. Etymolog, it. etimologo].

ETIMOLÓG, -Ă s. m. f. etimologist (1). (< etimologie)

*etimológ m. (vgr. etymológos). Cel care se ocupă de etimologie. – Uniĭ zic etimologist (după fr.). Cp. cu astro-, geo-, zoo-log.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

etimológă (rar) s. f., g.-d. art. etimológei; pl. etimológe

etimológă s. f., g.-d. art. etimológei; pl. etimológe

etimológ s. m., pl. etimológi

etimológ s. m., pl. etimológi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ETIMOLÓG s. m. (cf. germ. Etymolog, it. etimologo): v. etimologíst.

ETIMO- „etimon, sens adevărat”. ◊ gr. etymos „real, veritabil, adevărat” > fr. étymo-, germ. id., it. etimo- > rom. etimo-.~log (v. -log), s. m. și f., specialist în etimologie; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Stabilire a originii unui cuvînt prin explicarea evoluției lui fonetice și semantice. 2. Ramură a lingvisticii care studiază originea cuvintelor unei limbi.

Intrare: etimologă
etimologă substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • etimolo
  • etimologa
plural
  • etimologe
  • etimologele
genitiv-dativ singular
  • etimologe
  • etimologei
plural
  • etimologe
  • etimologelor
vocativ singular
plural