2 intrări

O definiție

ETEROGENEIZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni eterogen. (< eterogen + -/e/iza)

Intrare: eterogeneizat
eterogeneizat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eterogeneizat eterogeneizatul eterogeneiza eterogeneizata
plural eterogeneizați eterogeneizații eterogeneizate eterogeneizatele
genitiv-dativ singular eterogeneizat eterogeneizatului eterogeneizate eterogeneizatei
plural eterogeneizați eterogeneizaților eterogeneizate eterogeneizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: eterogeneiza
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eterogeneiza eterogeneizare eterogeneizat eterogeneizând singular plural
eterogeneizea eterogeneizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eterogeneizez (să) eterogeneizez eterogeneizam eterogeneizai eterogeneizasem
a II-a (tu) eterogeneizezi (să) eterogeneizezi eterogeneizai eterogeneizași eterogeneizaseși
a III-a (el, ea) eterogeneizea (să) eterogeneizeze eterogeneiza eterogeneiză eterogeneizase
plural I (noi) eterogeneizăm (să) eterogeneizăm eterogeneizam eterogeneizarăm eterogeneizaserăm, eterogeneizasem*
a II-a (voi) eterogeneizați (să) eterogeneizați eterogeneizați eterogeneizarăți eterogeneizaserăți, eterogeneizaseți*
a III-a (ei, ele) eterogeneizea (să) eterogeneizeze eterogeneizau eterogeneiza eterogeneizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)