HETERODOXIE s. f. Concepție care se abate de la doctrina oficială a Bisericii ortodoxe [Var.: eterodoxie s. f.] – Din fr. hétérodoxie.

heterodoxie sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 153 / S și: (înv) ~ocsie / V: et~ / Pl: ~ii / E: fr hétérodoxie] Concepție care se abate de la doctrina oficială a Bisericii ortodoxe (sau catolice).

HETERODOXIE s. f. V. eterodoxie.

HETERODOXIE s.f. v. eterodoxie.

HETERODOXIE s. f. elem. eterodoxie.

ETERODOXIE s. f. v. heterodoxie.

eterodoxie sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 141 / S: ~ocsie / Pl: ~ii / E: gr ἑτεροδοξία] Concepție care se abate de la doctrina oficială a Bisericii ortodoxe (sau catolice) Si: geterodoxie.

ETERODOXIE s. f. Concepție care se abate de la doctrina oficială a bisericii ortodoxe. [Var.: heterodoxie s. f.] – Din fr. hétérodoxie.

ETERODOXIE s.f. (Bis.) Credință contrară unei dogme. V. erezie. [Gen. -iei, var. heterodoxie s.f. / < fr. hétérodoxie, cf. gr. heteros – altul, doxa – părere].

ETERODOXIE/HETERODOXIE s. f. concepție care se abate de la doctrina oficială (ortodoxă) a bisericii; credință contrară unei dogme. (< fr. hétérodoxie)

eterodoxie f. caracter opus sentimentelor ortodoxe.

*eterodoxíe f. (vgr. ῾eterodoxía). Defectu de a fi opus ortodoxiiĭ.

heterodoxie s. f., art. heterodoxia, g.-d. heterodoxii, art. heterodoxiei

!heterodoxie s. f., art. heterodoxia, g.-d. heterodoxii, art. heterodoxiei

eterodoxie/heterodoxie s. f., art. eterodoxia/heterodoxia, g.-d. eterodoxii/heterodoxii, art. eterodoxiei/heterodoxiei