2 intrări

5 definiții

eterificáre s. f., g.-d. art. eterificării

ETERIFICÁRE s.f. Acțiunea de a eterifica. [< eterifica].

eterificá vb., ind. prez. 3 sg. eterífică

ETERIFICÁ vb. I. tr. 1. A eteriza. 2. A converti, a transforma în eter. [Cf. fr. éthérifier].

ETERIFICÁ vb. tr. a transforma un alcool sau un acid în eter. (după fr. éthérifier)

Intrare: eterifica
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eterifica eterificare eterificat eterificând singular plural
eterifică eterificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eterific (să) eterific eterificam eterificai eterificasem
a II-a (tu) eterifici (să) eterifici eterificai eterificași eterificaseși
a III-a (el, ea) eterifică (să) eterifice eterifica eterifică eterificase
plural I (noi) eterificăm (să) eterificăm eterificam eterificarăm eterificaserăm, eterificasem*
a II-a (voi) eterificați (să) eterificați eterificați eterificarăți eterificaserăți, eterificaseți*
a III-a (ei, ele) eterifică (să) eterifice eterificau eterifica eterificaseră
Intrare: eterificare
eterificare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eterificare eterificarea
plural eterificări eterificările
genitiv-dativ singular eterificări eterificării
plural eterificări eterificărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)