6 definiții pentru eteră
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
eteră sf [At: ASACHI, S. L. II, 63 / V: (reg) ede-, iatră (pl: ietre), ie~ (Pl: ietere, ieteri) / Pl: ~re, ~ri / E: pbl rs ятеръ] (Mol, Mun) 1 Vârșă1. 2 Unealtă de pescuit asemănătoare vârșei1, cu plasa montată pe trei sau pe cinci cercuri și prevăzută cu două aripi.
èteră f. pl. Mold. plasă făcută din pânză de voloc întinsă pe cercuri: puse în stufării niște etere. [Rut. IATERĬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
éteră, V. ĭatră.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ederă2 sf vz eteră
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ĭátră (Prut) f. pl. ĭetre, și ĭéteră (Mold. Munt.) f., pl. ĭ (rut. ĭáter, vĭáter, id. V. vintir). Pl. Vintir (de plasă orĭ de nuĭele): nicĭ ĭeterĭ, nicĭ vîrșe (VR. 1912, 10, 54. Ĭlf.). – Fals et-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
eteră, etere, s.f. (reg., înv.) unealtă de pescuit făcută din plasă așezată pe niște cercuri; vârșă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |