opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

etală sf [At: LTR2 / Pl: ~le / E: fr étale] Nivel de apă staționar dintre flux și reflux.

ETALĂ s.f. Apa staționară dintre flux și reflux. [< fr. étale].

ETALĂ s. f. apa staționară dintre flux și reflux. (< fr. étale)

ETALA, etalez, vb. I. Tranz. A expune (cu ostentație) ceva pentru a fi privit sau admirat. – Din fr. étaler.

ETALA, etalez, vb. I. Tranz. A expune (cu ostentație) ceva pentru a fi privit sau admirat. – Din fr. étaler.

etala vtr [At: PROT.-POP., N. D. / Pzi: ~lez / E: fr étaler] 1 vt (C. i. marfă) A expune spre vânzare. 2 vt (Pex; c. i. diverse obiecte) A expune (cu ostentație) pentru a fi privit sau admirat. 3-4 vtr (Fig; prin abstractizare) A (se) face cunoscut atenției publice.

ETALA, etalez, vb. I. Tranz. A expune ceva pentru a fi privit sau admirat. Ia uite cum își etalează perlele. CAMIL PETRESCU, T. II 94.

ETALA vb. I. tr. A expune, a arăta ceva spre a fi privit, admirat. [< fr. étaler].

ETALA vb. tr. 1. a expune spre a fi privit, admirat. 2. (la jocul de cărți) a depune pe masă, pe față, unele formații de cărți. (< fr. étaler)

A ETALA ~ez tranz. (merite, bunuri materiale sau spirituale) A expune (cu ostentație) pentru a fi privit și admirat de public; a exhiba. ~ talentul. /<fr. étaler

etalà v. 1. a expune mărfuri spre vânzare; 2. fig. a arăta cu fală: își etalează știința; 3. a se pune în evidență cu ostentațiune: s’etalează în public.

*etaléz v. tr. (fr. étaler. V. etalaj). Fac paradă de: a etala un mare lux, o mare erudițiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

etală s. f., pl. etale

etala (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. etalez, 3 etalează; conj. prez. 1 sg. să etalez, 3 să etaleze

etala (a ~) vb., ind. prez. 3 etalează

etala vb., ind. prez. 1 sg. etalez, 3 sg. și pl. etalează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ETALA vb. 1. (livr.) a exhiba. (Își ~ toaletele.) 2. v. expune. 3. v. demonstra.

ETALA vb. 1. (livr.) a exhiba. (Își ~ toaletele.) 2. a arăta, a expune, a întinde. (Își ~ marfa pe tarabă.) 3. a demonstra. (Și-a ~ din plin cunoștințele.)

Intrare: etală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • etală
  • etala
plural
  • etale
  • etalele
genitiv-dativ singular
  • etale
  • etalei
plural
  • etale
  • etalelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: etala
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • etala
  • etalare
  • etalat
  • etalatu‑
  • etalând
  • etalându‑
 singular plural
  • etalează
  • etalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • etalez
 (să)
  • etalez
  • etalam
  • etalai
  • etalasem
a II-a (tu)
  • etalezi
 (să)
  • etalezi
  • etalai
  • etalași
  • etalaseși
a III-a (el, ea)
  • etalează
 (să)
  • etaleze
  • etala
  • etală
  • etalase
plural I (noi)
  • etalăm
 (să)
  • etalăm
  • etalam
  • etalarăm
  • etalaserăm
  • etalasem
a II-a (voi)
  • etalați
 (să)
  • etalați
  • etalați
  • etalarăți
  • etalaserăți
  • etalaseți
a III-a (ei, ele)
  • etalează
 (să)
  • etaleze
  • etalau
  • etalară
  • etalaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

etală, etalesubstantiv feminin

  • 1. Apa staționară dintre flux și reflux. DN
etimologie:

etala, etalezverb

  • 1. A expune (cu ostentație) ceva pentru a fi privit sau admirat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: arăta exhiba expune
    • format_quote Ia uite cum își etalează perlele. CAMIL PETRESCU, T. II 94. DLRLC
  • 2. (La jocul de cărți) A depune pe masă, pe față, unele formații de cărți. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.