etă¹ sf vz eta

etă² i vz iată

-ÉTĂ suf. „diminutival”. (< fr. -ette, it. -etta, cf. lat. -itta)

eta¹ sf [At: MAIOR, IST. 272/12 / V: etă / E: lat aetas] (Ltî; Trs) 1 Veac. 2 Vârstă. 3 (Îf etă) Lume.

eta² sms [At: LM / E: ngr ήτα] 1-2 A șaptea literă a alfabetului grecesc (și sunetul corespunzător). 3 (Grm) „E” lung.

ÉTA s. n. a șaptea literă a alfabetului grecesc, care notează un e lung. (< fr., gr. éta)

éta (literă grecească) s. m., pl. éta; η, Η

E.T.A. (Euzkadi ta Askatusuna „Țara Bascilor și libertate”), organizație separatistă clandestină înființată în 1959 din aripa extremistă a mișcării naționaliste basce și divizată în 1973 în două suborganizații („militară” și „politico-militară”). Luptă pentru independența Țării Bascilor față de Spania prin acțiuni teroriste.