2 intrări

O definiție

ESTRÁGE vb. III. v. extrage.

Intrare: estrage
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) estrage estragere estras estrăgând singular plural
estrage estrageți, estrăgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) estrag (să) estrag estrăgeam estrăsei estrăsesem
a II-a (tu) estragi (să) estragi estrăgeai estrăseși estrăseseși
a III-a (el, ea) estrage (să) estra estrăgea estrase estrăsese
plural I (noi) estragem (să) estragem estrăgeam estraserăm estrăseserăm, estrăsesem*
a II-a (voi) estrageți (să) estrageți estrăgeați estraserăți estrăseserăți, estrăseseți*
a III-a (ei, ele) estrag (să) estra estrăgeau estraseră estrăseseră
Intrare: estragere
estragere infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular estragere estragerea
plural estrageri estragerile
genitiv-dativ singular estrageri estragerii
plural estrageri estragerilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)