3 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ESTORCA vb. I v. extorca.

EXTORCA, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorca vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere.

extorca vt [At: DEX / V: est~ / Pzi: ~chez / E: fr extorquer, lat extorquere] A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc.

EXTORCA, extorchez, vb. I. Tranz. A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorca vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere.

ESTORCA, estorchez, vb. I. Tranz. (Franțuzism; cu privire la un obiect, la bani etc.) A obține ceva cu orice preț, mai ales prin înșelătorie, prin amenințări, prin forță, prin șantaj sau teroare; a stoarce.

EXTORCA, extorchez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, șantaj etc.

EXTORCA vb. I. tr. A obține (ceva, în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. [Var. estorca vb. I. / < fr. extorquer].

EXTORCA vb. tr. a obține ceva (în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. (< fr. extorquer, lat. extorquere)

A EXTORCA ~chez tranz. (lucruri, promisiuni, favoruri etc.) A obține fără consimțământul deținătorului (prin amenințări, violentă, șantaj). /<fr. extorquer, lat. extorquere

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

extorca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. extorchez, 3 extorchea; conj. prez. 1 sg. să extorchez, 3 să extorcheze

extorca (a ~) vb., ind. prez. 3 extorchea

extorca vb., ind. prez. 1 sg. extorchez, 3 sg. și pl. extorchea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXTORCA vb. (fig.) a scurge, a stoarce. (A ~ pe cineva de bani.)

EXTORCA vb. (fig.) a scurge, a stoarce. (A ~ pe cineva de bani.)

Intrare: estorcat
estorcat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estorcat
  • estorcatul
  • estorcatu‑
  • estorca
  • estorcata
plural
  • estorcați
  • estorcații
  • estorcate
  • estorcatele
genitiv-dativ singular
  • estorcat
  • estorcatului
  • estorcate
  • estorcatei
plural
  • estorcați
  • estorcaților
  • estorcate
  • estorcatelor
vocativ singular
plural
Intrare: estorca
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • estorca
  • estorcare
  • estorcat
  • estorcatu‑
  • estorcând
  • estorcându‑
singular plural
  • estorchea
  • estorcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • estorchez
(să)
  • estorchez
  • estorcam
  • estorcai
  • estorcasem
a II-a (tu)
  • estorchezi
(să)
  • estorchezi
  • estorcai
  • estorcași
  • estorcaseși
a III-a (el, ea)
  • estorchea
(să)
  • estorcheze
  • estorca
  • estorcă
  • estorcase
plural I (noi)
  • estorcăm
(să)
  • estorcăm
  • estorcam
  • estorcarăm
  • estorcaserăm
  • estorcasem
a II-a (voi)
  • estorcați
(să)
  • estorcați
  • estorcați
  • estorcarăți
  • estorcaserăți
  • estorcaseți
a III-a (ei, ele)
  • estorchea
(să)
  • estorcheze
  • estorcau
  • estorca
  • estorcaseră
Intrare: extorca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • extorca
  • extorcare
  • extorcat
  • extorcatu‑
  • extorcând
  • extorcându‑
singular plural
  • extorchea
  • extorcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • extorchez
(să)
  • extorchez
  • extorcam
  • extorcai
  • extorcasem
a II-a (tu)
  • extorchezi
(să)
  • extorchezi
  • extorcai
  • extorcași
  • extorcaseși
a III-a (el, ea)
  • extorchea
(să)
  • extorcheze
  • extorca
  • extorcă
  • extorcase
plural I (noi)
  • extorcăm
(să)
  • extorcăm
  • extorcam
  • extorcarăm
  • extorcaserăm
  • extorcasem
a II-a (voi)
  • extorcați
(să)
  • extorcați
  • extorcați
  • extorcarăți
  • extorcaserăți
  • extorcaseți
a III-a (ei, ele)
  • extorchea
(să)
  • extorcheze
  • extorcau
  • extorca
  • extorcaseră
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • estorca
  • estorcare
  • estorcat
  • estorcatu‑
  • estorcând
  • estorcându‑
singular plural
  • estorchea
  • estorcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • estorchez
(să)
  • estorchez
  • estorcam
  • estorcai
  • estorcasem
a II-a (tu)
  • estorchezi
(să)
  • estorchezi
  • estorcai
  • estorcași
  • estorcaseși
a III-a (el, ea)
  • estorchea
(să)
  • estorcheze
  • estorca
  • estorcă
  • estorcase
plural I (noi)
  • estorcăm
(să)
  • estorcăm
  • estorcam
  • estorcarăm
  • estorcaserăm
  • estorcasem
a II-a (voi)
  • estorcați
(să)
  • estorcați
  • estorcați
  • estorcarăți
  • estorcaserăți
  • estorcaseți
a III-a (ei, ele)
  • estorchea
(să)
  • estorcheze
  • estorcau
  • estorca
  • estorcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

estorca, estorchezverb

  • 1. franțuzism (Cu privire la un obiect, la bani etc.) A obține ceva cu orice preț, mai ales prin înșelătorie, prin amenințări, prin forță, prin șantaj sau teroare. DLRLC
    sinonime: stoarce

extorca, extorchezverb

  • 1. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: stoarce
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.