3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

estorcare sf vz extorcare

ESTORCÁRE s. f. v. extorcare.

ESTORCÁRE s. f. v. extorcare.

ESTORCÁRE s.f. v. extorcare.

extorca vt [At: DEX / V: est~ / Pzi: ~chez / E: fr extorquer, lat extorquere] A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc.

extorcare sf [At: DEX / V: est~ / Pl: ~cări / E: extorca] Obținere a unui lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc Si: extorcat1, extorsiune.

ESTORCÁ vb. I v. extorca.

EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține ceva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere.

EXTORCÁRE, extorcări, s. f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorsiune. [Var.: estorcáre s. f.] – V. extorca.

EXTORCÁRE, extorcări, s. f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorsiune. [Var.: estorcáre s. f.] – V. extorca.

EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I] – Din fr. extorquer, lat. extorquere.

ESTORCÁ, estorchez, vb. I. Tranz. (Franțuzism; cu privire la un obiect, la bani etc.) A obține ceva cu orice preț, mai ales prin înșelătorie, prin amenințări, prin forță, prin șantaj sau teroare; a stoarce.

EXTORCÁ, extorchez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, șantaj etc.

ESTORCÁ vb. I. v. extorca.

EXTORCÁ vb. I. tr. A obține (ceva, în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. [Var. estorca vb. I. / < fr. extorquer].

EXTORCÁRE s.f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorcație; extorsiune. [Var. estorcare s.f. / < extorca].

EXTORCÁ vb. tr. a obține ceva (în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. (< fr. extorquer, lat. extorquere)

A EXTORCÁ ~chéz tranz. (lucruri, promisiuni, favoruri etc.) A obține fără consimțământul deținătorului (prin amenințări, violentă, șantaj). /<fr. extorquer, lat. extorquere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

extorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 extorcheáză

extorcáre s. f., g.-d. art. extorcắrii; pl. extorcắri

extorcá vb., ind. prez. 1 sg. extorchéz, 3 sg. și pl. extorcheáză

arată toate definițiile

Intrare: estorcare
estorcare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: extorca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • extorca
  • extorcare
  • extorcat
  • extorcatu‑
  • extorcând
  • extorcându‑
singular plural
  • extorchea
  • extorcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • extorchez
(să)
  • extorchez
  • extorcam
  • extorcai
  • extorcasem
a II-a (tu)
  • extorchezi
(să)
  • extorchezi
  • extorcai
  • extorcași
  • extorcaseși
a III-a (el, ea)
  • extorchea
(să)
  • extorcheze
  • extorca
  • extorcă
  • extorcase
plural I (noi)
  • extorcăm
(să)
  • extorcăm
  • extorcam
  • extorcarăm
  • extorcaserăm
  • extorcasem
a II-a (voi)
  • extorcați
(să)
  • extorcați
  • extorcați
  • extorcarăți
  • extorcaserăți
  • extorcaseți
a III-a (ei, ele)
  • extorchea
(să)
  • extorcheze
  • extorcau
  • extorca
  • extorcaseră
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • estorca
  • estorcare
  • estorcat
  • estorcatu‑
  • estorcând
  • estorcându‑
singular plural
  • estorchea
  • estorcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • estorchez
(să)
  • estorchez
  • estorcam
  • estorcai
  • estorcasem
a II-a (tu)
  • estorchezi
(să)
  • estorchezi
  • estorcai
  • estorcași
  • estorcaseși
a III-a (el, ea)
  • estorchea
(să)
  • estorcheze
  • estorca
  • estorcă
  • estorcase
plural I (noi)
  • estorcăm
(să)
  • estorcăm
  • estorcam
  • estorcarăm
  • estorcaserăm
  • estorcasem
a II-a (voi)
  • estorcați
(să)
  • estorcați
  • estorcați
  • estorcarăți
  • estorcaserăți
  • estorcaseți
a III-a (ei, ele)
  • estorchea
(să)
  • estorcheze
  • estorcau
  • estorca
  • estorcaseră
Intrare: extorcare
extorcare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extorcare
  • extorcarea
plural
  • extorcări
  • extorcările
genitiv-dativ singular
  • extorcări
  • extorcării
plural
  • extorcări
  • extorcărilor
vocativ singular
plural
estorcare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estorcare
  • estorcarea
plural
  • estorcări
  • estorcările
genitiv-dativ singular
  • estorcări
  • estorcării
plural
  • estorcări
  • estorcărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)