ESTOMPAT, -Ă, estompați, -te, adj. Cu conturul șters, ale cărui umbre sunt atenuate; fig. pierdut în umbră, vag, imprecis. – V. estompa.

estompat, ~ă a [At: BASSARABESCU, V. 43 / Pl: ~ați, ~e / E: estompa] 1 Cu conturul șters. 2 Ale cărui umbre sunt atenuate. 3 (D. noțiuni abstracte) Care a devenit (mai) puțin clar Si: slăbit, scăzut. 4 (D. culori) Lipsit de strălucire Si: șters. 5 (Fig) Pierdut în umbră Si: vag, imprecis.

ESTOMPAT, -Ă, estompați, -te, adj. Cu conturul șters, ale cărui umbre sunt îndulcite; fig. pierdut în umbră, vag, imprecis. – V. estompa.

ESTOMPAT, -Ă, estompați, -te, adj. Cu conturul șters; fig. pierdut în umbră, vag, imprecis. S-au oprit să privească întinderea cîmpurilor, cu văile de departe și cu satele estompate în pîclă. C. PETRESCU, A. 436. Degetele ei apucară un carton, o poză veche cu o fetiță de vreo zece ani: ochi mici, sprîncene abia estompate, gura zîmbitoare. BASSARABESCU, V. 43.

estompa [At: NEGULICI / V: (înv) ext~ / Pzi: ~pez / E: fr estomper] 1 vt A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor și trecerea gradată la lumină. 2 vt (Pex) A slăbi intensitatea unei culori sau a unor contururi. 3-4 vtr (Fig) A (se) face vag. 5-6 vtr (Fig) A (se) diminua. 7 vr A înceta (total sau parțial) să mai existe Si: a dispărea, a se pierde, a se șterge.

extompa v vz estompa

ESTOMPA, estompez, vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor; p. ext. a atenua, a diminua, a slăbi (intensitatea unei culori sau a unor contururi). Adina Buhuș își potrivea pălăria în fața oglinzii, estompa cu puful roșul din pomeții obrajilor. C. PETRESCU, O. P. II 216. Fumul... se destramă la fiece deschidere de ușă, estompînd figurile și liniile ca într-un vis. ANGHEL, PR. 190. ◊ Fig. [Scriitorii] trebuie să combată cu intransigență influențele ideologiei dușmane care caută să estompeze conflictele din realitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 2/6.

ESTOMPA vb. I. tr. A potrivi umbrele unui desen cu o estompă; (p. ext.) a umbri ușor contururile. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) atenua, a (se) diminua. [< fr. estomper].

ESTOMPA vb. I. tr. a potrivi, a atenua umbrele unui desen cu o estompă; (p. ext.) a umbri ușor contururile. II. tr., refl. (fig.) a (se) face vag, a (se) diminua; a (se) voala. (< fr. estomper)

A SE ESTOMPA mă ~ez intranz. (despre imagini) A deveni mai puțin intens; a se face vag; a se dilua; a slăbi; a se amortiza; a se atenua. /<fr. estomper

A ESTOMPA ~ez 1. tranz. 1) (desene) A potrivi cu o estompă. 2) (contururile unui desen) A slăbi în intensitate, dotând cu o umbră imprecisă. 3) fig. A face să se estompeze. /<fr. estomper

estompà v. 1. (la pictură) a desena cu estompa; 2. fig. a atenua, a Îndulci: a estompă o povestire prea crudă.

*estompéz v. tr. (fr. estomper). Întind cu estompa creĭonu pe hîrtie.

estompa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. estompez, 3 estompează; conj. prez. 1 sg. să estompez, 3 să estompeze

estompa (a ~) vb., ind. prez. 3 estompează

estompa vb., ind. prez. 1 sg. estompez, 3 sg. și pl. estompează

ESTOMPAT adj. 1. neclar, șters, vag. (Un contur ~.) 2. pal, palid, pierdut, stins, șters, (reg.) sărbeziu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 3. v. voalat.

ESTOMPAT adj. 1. neclar, șters, vag. (Un contur ~.) 2. pal, palid, pierdut, stins, șters, (reg.) sărbeziu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 3. voalat. (Voce ~.)

ESTOMPA vb. 1. a se șterge. (Conturul i s-a ~.) 2. v. voala.

ESTOMPA vb. 1. a se șterge. (Conturul i s-a ~.) 2. a se voala. (Vocea i s-a ~.)

A estompa ≠ a reliefa, a sublinia