2 intrări

23 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

estompare sf [At: CAZABAN, V. 32 / Pl: ~pări / E: estompa] 1 Trecere cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor și trecerea gradată la lumină. 2 (Pex) Slăbire a intensității unei culori sau a unor contururi. 3 (Fig) Diminuare. 4 Dispariție (totală sau parțială).

ESTOMPÁRE, estompări, s. f. Acțiunea de a (se) estompa și rezultatul ei. – V. estompa.

ESTOMPÁRE, estompări, s. f. Acțiunea de a (se) estompa și rezultatul ei. – V. estompa.

ESTOMPÁRE, estompări, s. f. Acțiunea de a estompa și rezultatul ei; p. ext. ștergerea, umbrirea contururilor; fig. formă cu conturul vag. În estompările de basm ale apusului, scorbura aceasta pare o monstruoasă gură de balaur. BOGZA, C. O. 13. Adina Buhuș i-a apărut materializată din estomparea viorie. C. PETRESCU, O. P. I 80. Deasupra unei estompări ușoare de nori, o zării [pe pasăre] deslușindu-se tot mai mult, din desimea zării. CAZABAN, V. 32.

ESTOMPÁRE s.f. Acțiunea de a (se) estompa și rezultatul ei; atenuare, umbrire a contururilor. [< estompa].

estompa [At: NEGULICI / V: (înv) ext~ / Pzi: ~pez / E: fr estomper] 1 vt A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor și trecerea gradată la lumină. 2 vt (Pex) A slăbi intensitatea unei culori sau a unor contururi. 3-4 vtr (Fig) A (se) face vag. 5-6 vtr (Fig) A (se) diminua. 7 vr A înceta (total sau parțial) să mai existe Si: a dispărea, a se pierde, a se șterge.

ESTOMPÁ, estompez, vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor și trecerea gradată la lumină; p. ext. a atenua, a umbri, a slăbi intensitatea unei culori sau a unor contururi. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face vag, imprecis, a (se) învălui, a (se) diminua. – Din fr. estomper.

ESTOMPÁ, estompez, vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor și trecerea gradată la lumină; p. ext. a atenua, a umbri, a slăbi intensitatea unei culori sau a unor contururi. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face vag, imprecis, a (se) învălui, a (se) diminua. – Din fr. estomper.

ESTOMPÁ, estompez, vb. I. Tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor; p. ext. a atenua, a diminua, a slăbi (intensitatea unei culori sau a unor contururi). Adina Buhuș își potrivea pălăria în fața oglinzii, estompa cu puful roșul din pomeții obrajilor. C. PETRESCU, O. P. II 216. Fumul... se destramă la fiece deschidere de ușă, estompînd figurile și liniile ca într-un vis. ANGHEL, PR. 190. ◊ Fig. [Scriitorii] trebuie să combată cu intransigență influențele ideologiei dușmane care caută să estompeze conflictele din realitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 2/6.

ESTOMPÁ vb. I. tr. A potrivi umbrele unui desen cu o estompă; (p. ext.) a umbri ușor contururile. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) atenua, a (se) diminua. [< fr. estomper].

ESTOMPÁ vb. I. tr. a potrivi, a atenua umbrele unui desen cu o estompă; (p. ext.) a umbri ușor contururile. II. tr., refl. (fig.) a (se) face vag, a (se) diminua; a (se) voala. (< fr. estomper)

A SE ESTOMPÁ mă ~éz intranz. (despre imagini) A deveni mai puțin intens; a se face vag; a se dilua; a slăbi; a se amortiza; a se atenua. /<fr. estomper

A ESTOMPÁ ~éz 1. tranz. 1) (desene) A potrivi cu o estompă. 2) (contururile unui desen) A slăbi în intensitate, dotând cu o umbră imprecisă. 3) fig. A face să se estompeze. /<fr. estomper

estompà v. 1. (la pictură) a desena cu estompa; 2. fig. a atenua, a Îndulci: a estompă o povestire prea crudă.

*estompéz v. tr. (fr. estomper). Întind cu estompa creĭonu pe hîrtie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

estompáre s. f., g.-d. art. estompắrii; pl. estompắri

estompáre s. f., g.-d. art. estompării; pl. estompări

estompá (a ~) vb., ind. prez. 3 estompeáză

estompá vb., ind. prez. 1 sg. estompéz, 3 sg. și pl. estompeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ESTOMPÁRE s. 1. ștergere. (~ contururilor.) 2. v. voalare.

ESTOMPARE s. 1. ștergere. (~ contururilor.) 2. voalare. (~ vocii.)

ESTOMPÁ vb. 1. a se șterge. (Conturul i s-a ~.) 2. v. voala.

ESTOMPA vb. 1. a se șterge. (Conturul i s-a ~.) 2. a se voala. (Vocea i s-a ~.)

A estompa ≠ a reliefa, a sublinia

Intrare: estompare
estompare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estompare
  • estomparea
plural
  • estompări
  • estompările
genitiv-dativ singular
  • estompări
  • estompării
plural
  • estompări
  • estompărilor
vocativ singular
plural
Intrare: estompa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • estompa
  • estompare
  • estompat
  • estompatu‑
  • estompând
  • estompându‑
singular plural
  • estompea
  • estompați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • estompez
(să)
  • estompez
  • estompam
  • estompai
  • estompasem
a II-a (tu)
  • estompezi
(să)
  • estompezi
  • estompai
  • estompași
  • estompaseși
a III-a (el, ea)
  • estompea
(să)
  • estompeze
  • estompa
  • estompă
  • estompase
plural I (noi)
  • estompăm
(să)
  • estompăm
  • estompam
  • estomparăm
  • estompaserăm
  • estompasem
a II-a (voi)
  • estompați
(să)
  • estompați
  • estompați
  • estomparăți
  • estompaserăți
  • estompaseți
a III-a (ei, ele)
  • estompea
(să)
  • estompeze
  • estompau
  • estompa
  • estompaseră
extompa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)