2 definiții pentru estivant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ESTIVÁNT, -Ă s. m. f. persoană venită să-și petreacă vacanța de vară într-o stațiune balneară sau termală, la țară etc.; sezonist. (< fr. estivant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

estivánt adj. m., pl. estivánți; f. sg. estivántă, pl. estivánte

Intrare: estivant
estivant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estivant
  • estivantul
  • estivantu‑
  • estivantă
  • estivanta
plural
  • estivanți
  • estivanții
  • estivante
  • estivantele
genitiv-dativ singular
  • estivant
  • estivantului
  • estivante
  • estivantei
plural
  • estivanți
  • estivanților
  • estivante
  • estivantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)