2 definiții pentru estivant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ESTIVÁNT, -Ă s. m. f. persoană venită să-și petreacă vacanța de vară într-o stațiune balneară sau termală, la țară etc.; sezonist. (< fr. estivant)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
estivánt adj. m., pl. estivánți; f. sg. estivántă, pl. estivánte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: estivant
estivant adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)