2 intrări

11 definiții

estival, ~ă a [At: DRĂGHICEANU, C. 112 / Pl: ~i, ~e / E: fr estival] 1 Specific verii Si: estiv (1). 2 Care se referă la vară Si: estiv (2). 3 Care aparține verii Si: estiv (3). 4 Care provine de la vară Si: estiv (4).

ESTIVÁL, -Ă, estivali, -e, adj. De vară, din timpul verii; estiv. – Din fr. estival.

ESTIVÁL, -Ă, estivali, -e, adj. De vară, din timpul verii; estiv. – Din fr. estival.

ESTIVÁL, -Ă, estivali, -e, adj. (Pretențios sau glumeț) De vară, din timpul verii. Cataloagele cîtorva librării străine și un dicționar portativ... alcătuiesc biblioteca mea estivală. IBRĂILEANU, A. 8. Aceea este rezidența pe care mi-am ales-o pentru vilegiatură estivală. CARAGIALE, O. VII 42. ♦ Văratic. Frigul... coboară atunci în văi, peste florile estivale. BOGZA, C. O. 56.

estivál adj. m., pl. estiváli; f. estiválă, pl. estivále

estivál adj. m., pl. estiváli; f. sg. estiválă, pl. estivále

ESTIVÁL, -Ă adj. De vară, din timpul verii; estiv, văratic. [< fr. estival, cf. lat. aestivalis].

ESTIVÁL, -Ă adj. de vară; estiv. (< fr. estival)

ESTIVÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de timpul verii; de vară. /<fr. estival

estival a. ce naște sau se produce în timpul verii: insecte, flori estivale.

*estív și estivál, -ă adj. (lat. aestivus și aestivalis, d. aestas, vară). Văratic, de vară: zile estivale.

Intrare: estival
estival adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular estival estivalul estiva estivala
plural estivali estivalii estivale estivalele
genitiv-dativ singular estival estivalului estivale estivalei
plural estivali estivalilor estivale estivalelor
vocativ singular
plural
Intrare: estival
estival
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.