8 definiții pentru estimativ

ESTIMATÍV, -Ă, estimativi, -e, adj. Care conține evaluarea unui lucru, care se referă la o evaluare, care a fost sau este determinat prin estimare; estimatoriu. – Din fr. estimatif.

ESTIMATÍV, -Ă, estimativi, -e, adj. Care conține evaluarea unui lucru, care se referă la o evaluare, care a fost sau este determinat prin estimare; estimatoriu. – Din fr. estimatif.

ESTIMATÍV, -Ă, estimativi, -e, adj. (Franțuzism, despre acte sau alte scripte) Care conține estimarea unui lucru, care se referă la o estimare. Deviz estimativ.

estimatív adj. m., pl. estimatívi; f. estimatívă, pl. estimatíve

estimatív adj. m., pl. estimatívi; f. sg. estimatívă, pl. estimatíve

ESTIMATÍV, -Ă adj. Referitor la prețul unei lucrări, al unui lucru; referitor la o estimare; estimatoriu. [< fr. estimatif].

ESTIMATÍV, -Ă adj. care constituie o estimare; determinat prin estimare; estimatoriu. (< fr. estimatif)

ESTIMATÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de evaluarea unei lucrări, a unui lucru. /<fr. estimatif

Intrare: estimativ
estimativ adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular estimativ estimativul estimati estimativa
plural estimativi estimativii estimative estimativele
genitiv-dativ singular estimativ estimativului estimative estimativei
plural estimativi estimativilor estimative estimativelor
vocativ singular
plural