9 definiții pentru estimativ

estimativ, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 1556 / Pl: ~i, ~e / E: fr estimatif] 1 Care conține evaluarea unui lucru Si: (rar) estimatoriu (1). 2 Care este specific unei evaluări Si: (rar) estimatoriu (2). 3 Care se referă la o evaluare Si: (rar) estimatoriu (4). 4 Care aparține unei evaluări Si: (rar) estimatoriu. 5 Care provine de la o evaluare Si: (rar) estimatoriu (5). 6 Care este determinat prin estimare Si: (rar) estimatoriu (6).

ESTIMATÍV, -Ă, estimativi, -e, adj. Care conține evaluarea unui lucru, care se referă la o evaluare, care a fost sau este determinat prin estimare; estimatoriu. – Din fr. estimatif.

ESTIMATÍV, -Ă, estimativi, -e, adj. Care conține evaluarea unui lucru, care se referă la o evaluare, care a fost sau este determinat prin estimare; estimatoriu. – Din fr. estimatif.

ESTIMATÍV, -Ă, estimativi, -e, adj. (Franțuzism, despre acte sau alte scripte) Care conține estimarea unui lucru, care se referă la o estimare. Deviz estimativ.

estimatív adj. m., pl. estimatívi; f. estimatívă, pl. estimatíve

estimatív adj. m., pl. estimatívi; f. sg. estimatívă, pl. estimatíve

ESTIMATÍV, -Ă adj. Referitor la prețul unei lucrări, al unui lucru; referitor la o estimare; estimatoriu. [< fr. estimatif].

ESTIMATÍV, -Ă adj. care constituie o estimare; determinat prin estimare; estimatoriu. (< fr. estimatif)

ESTIMATÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de evaluarea unei lucrări, a unui lucru. /<fr. estimatif

Intrare: estimativ
estimativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular estimativ estimativul estimati estimativa
plural estimativi estimativii estimative estimativele
genitiv-dativ singular estimativ estimativului estimative estimativei
plural estimativi estimativilor estimative estimativelor
vocativ singular
plural