esteziologie sf [At: DN² / P: ~zi-o~ / E: fr esthésiologie] 1 Parte a fiziologiei care studiază organele de simț. 2 Studiu al fenomenelor senzoriale.

ESTEZIOLOGIE s.f. Studiul fenomenelor senzoriale. [Pron. -zi-o-, gen. -iei. / < fr. esthésiologie, cf. gr. aisthesis – simțire, logos – știință].

ESTEZIOLOGIE s. f. studiul științific al sensibilității organice. (< fr. esthésiologie)

esteziologie (desp. -zi-o-) s. f., art. esteziologia, g.-d. esteziologii, art. esteziologiei

esteziologie (-zi-o-) s. f., art. esteziologia, g.-d. esteziologii, art. esteziologiei

esteziologie s. f. (sil. -zi-o-), art. esteziologia, g.-d. esteziologii, art. esteziologiei

ESTEZIO- (ESTESIO-) „senzație, sensibilitate”. ◊ gr. aisthesis „percepere, simțire, senzație” > fr. esthésio-, germ. ästhesio-, it. estesio-, engl. esthesio- > rom. estezio- și estesio-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă ganglionară embrionară; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce sensibilitate organică; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul fenomenelor senzoriale; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., metodă de măsurare a sensibilități, tactile cu ajutorul esteziometrului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument medical cu care se măsoară sensibilitatea tactilă; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru tulburările sensibilității organice.