4 definiții pentru estavelă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
estavelă sf [At: DN3 / Pl: ~le / E: fr estavelle] (Glg) Orificiu carstic care este alternativ ponor și izvor.
ESTAVELĂ s.f. (Geol.) Orificiu carstic care funcționează alternativ ca ponor și ca izvor. [< fr. estavelle].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ESTAVELĂ s. f. orificiu carstic care funcționează alternativ ca ponor și ca izvor. (< fr. estavelle)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
estavelă s. f., pl. estavele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: estavelă
estavelă substantiv feminin
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
estavelă, estavelesubstantiv feminin
- 1. Orificiu carstic care funcționează alternativ ca ponor și ca izvor. DN
etimologie:
- estavelle DN