estacadă sf [At: ENC. ROM. / Pl: ~de / E: fr estacade] 1 Construcție din bare de lemn, de metal sau de beton armat care delimitează intrarea într-un port (sau, așezată pe un fluviu sau un canal navigabil, protejează podurile, navele etc.). 2 Punte fixă construită perpendicular pe chei, la care acostează navele care nu se pot apropia de țărm. 3 Construcție care susține, la o înălțime oarecare, conducte, instalații de transport diferite instalații industriale sau o cale de comunicație. 4 Baraj construit de-a curmezișul unui curs de apă sau la intrarea unui port maritim pentru protejarea contra minelor, corpurilor plutitoare etc.

ESTACADĂ, estacade, s. f. 1. Punte fixă construită la țărmul unei ape către larg pentru a realiza legătura cu vapoarele care nu pot acosta la chei. ♦ Platformă așezată pe picioare înalte, pentru a realiza comunicația între 2 puncte situate deasupra solului sau între un punct de pe sol și altul situat la înălțime. ♦ Construcție din bare de lemn, de metal sau de beton armat, construită la intrarea unui port sau la gura unui fluviu pentru a micșora lățimea apei în acel loc. 2. Obstacol plutitor sau fix, folosit pentru protejarea podurilor militare sau a porturilor contra minelor, corpurilor plutitoare etc.

ESTACADĂ s.f. 1. Punte de lemn, de beton etc. construită de la chei spre larg, care face legătura cu navele acostate la chei. ♦ Platformă așezată pe picioare înalte, care realizează o cale de comunicație între două puncte situate deasupra solului sau între un punct de pe sol și altul situat la înălțime. 2. Dig, obstacol într-un rîu, într-un canal etc. care abate apa. ♦ Obstacol construit din mijloace plutitoare, legate articulat, instalat la intrarea unui port pentru apărare contra vaselor inamice. [< fr. estacade].

ESTACADĂ s. f. 1. punte de lemn, de beton etc. de la chei spre larg, care face legătura cu navele acostate la chei. ♦ obstacol din mijloace plutitoare, legate articulat, instalat la intrarea unui port pentru apărare contra vaselor inamice. 2. platformă așezată pe picioare înalte, care realizează o cale de comunicație între două puncte deasupra solului, sau între un punct de pe sol și altul situat la înălțime. 3. dig, obstacol într-un râu, într-un canal etc. care abate apa. (< fr. estacade)

ESTACADĂ ~e f. 1) Punte la țărmul unei ape care face legătura cu navele acostate la chei. 2) Platformă pe picioare înalte care realizează o comunicație între două puncte situate deasupra solului. 3) Baraj construit la intrarea unui port sau la gura unui fluviu pentru protejarea contra minelor sau pentru apărarea contra navelor inamice. /<fr. estacade

estacadă s. f., g.-d. art. estacadei; pl. estacade

estacadă s. f., g.-d. art. estacadei; pl. estacade

estacadă s. f., g.-d. art. estacadei; pl. estacade