2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

espunere sf vz expunere

expune [At: VOINESCU II, M. 114/25 / V: (înv) esp~ / Pzi: expun / E: lat exponere după pune] 1 vt (C. i. stări, realizări, fapte etc.) A înfățișa, a relata pentru a lua cunoștință Si: a prezenta, a relata. 2 vt (C. i. ființe, obiecte etc.) A așeza la vedere pentru a atrage atenția publică. 3 vt (Pex) A arăta, a face să fie văzut de toată lumea. 4 vt(a) (Spc; c. i. opere de artă) A prezenta privirii și atenției publicului (într-o expoziție). 5 vt (Fig) A arăta ceva ostentativ. 6 vt (C. i. sentimente, stări, senzații etc.) A descrie, a dezvălui, a da pe față cuiva. 7 vt (C. i. idei, teorii, planuri, probleme etc.) A face cunoscut (prin cuvinte) cuiva Si: a explica (1). 8-9 vtr (Mai ales cu determinări în genitiv sau introduse prin prepoziția „la”) A pune sau a se afla într-o situație neplăcută. 10-11 vtr A fi sau a face să fie supus unui risc, unui pericol, unei boli etc. 12 vt (C. i. obiecte, substanțe, plante etc.) A așeza, a plasa astfel încât să fie supus acțiunii cuiva. 13 vt (C. i. filme, plăci fotografice etc.) A supune acțiunii luminii pentru a obține un clișeu, o fotografie etc.

expunere sf [At: MAG. IST. I, 254/8 / V: (înv) esp~ / Pl: ~ri / E: expune] 1 Prezentare a unei stări, realități, fapte etc. pentru a fi cunoscute Si: înfățișare, relatare, (rar) expus1 (1). 2 (Ccr) Ceea ce se expune, se descrie, se istorisește Si: narare, narațiune, povestire, relatare, (rar) expus1 (2), (îvr) parastasire. 3 Așezare a unei ființe, a unui obiect la vedere pentru a atrage atenția publică Si: (rar) expus1 (3). 4 Prezentare (a unei opere de artă) privirii și atenției publicului Si: (rar) expus1 (4). 5 Arătare ostentativă (a ceva) Si: (rar) expus1 (5). 6 Descriere, dezvăluire a unui sentiment, a unei stări, senzații etc Si: (rar) expus1 (6). 7 Explicare Si: (rar) expus1 (7). 8 Punere într-o situație neplăcută Si: (rar) expus1 (8). 9 Supunere la un risc, la un pericol, o boală etc Si: (rar) expus1 (9). 10 Plasare, așezare pentru a fi supus acțiunii cuiva sau a ceva Si: (rar) expus1 (10). 11 (Prc) Supunere a unui clișeu, a unei fotografii etc. la acțiunea luminii Si: (rar) expus1 (11).

EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune).

EXPÚNERE, expuneri, s. f. Acțiunea de a (se) expune și rezultatul ei. ♦ Relatare; (concr.) ceea ce se expune, se relatează, se explică; narațiune, povestire. ◊ Expunere de motive = explicare, prezentare a unui proiect de act normativ, cu sublinierea soluțiilor noi, mai importante, și a motivării acestora. – V. expune.

EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune).

EXPÚNERE, expuneri, s. f. Acțiunea de a (se) expune și rezultatul ei. ♦ Relatare; (concr.) ceea ce se expune, se relatează, se explică; narațiune, povestire. ◊ Expunere de motive = explicare, prezentare a unui proiect de act normativ, cu sublinierea soluțiilor noi, mai importante, și a motivării acestora. – V. expune.

EXPÚNE, expún, vb. III. Tranz. 1. A arăta, a prezenta prin cuvinte, a face cunoscut, a explica, a povesti. Obișnuia să lase pe catedră pe studentul care expunea lucrarea. CAMIL PETRESCU, U. N. 74. D. Bogdan expunea greșit pe Taine. GHEREA, ST. CR. II 10. 2. A așeza la vedere, a arăta diferite obiecte pentru ca ele să fie cunoscute sau cumpărate. În vitrine sînt expuse ultimele noutăți. Multe lucruri din cele expuse nu-s cunoscute de Moș Gheorghe, dar nici nu dorește să le cunoască pentru că-s prea multe. SP. POPESCU, M. G. 93. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încît să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. Își expune hainele la aer. A expune corpul la soare.Abia expus la dogoreala jăraticului... [granguru ] se preface într-o sărmăluță de grăsime. ODOBESCU, S. III 32. 3. A pune într-o situație periculoasă. Și credeți că n-aș fi nebun să vă expun la primejdii, pentru o petrecere care se poate amîna. CARAGIALE, O. VII 34. Dacă în adevăr simți compătimire pentru mine, nu-ți expune zilele în zadar. ALECSANDRI, T. I 436. 4. (Cu privire la materiale fotosensibile) A supune acțiunii luminii pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Variantă: (învechit) espúne (NEGRUZZI, S. I 211) vb. III.

EXPÚNERE, expuneri, s. f. Acțiunea de a expune și rezultatul ei. 1. Prezentare, exprimare prin cuvinte a unei situații, a unei idei etc.; relatare. Pe cît înaintau în expunerea lor, pe atît dreptatea apărea mai evidentă. C. PETRESCU, R. DR. 210. ◊ Expunere de motive = explicarea, prezentarea motivelor care determină propunerea unui proiect de lege etc. 2. Prezentare în public a unor obiecte selecționate. Expunerea obiectelor într-o vitrină. 3. Punere în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. 4. Supunerea unui material fotosensibil la acțiunea luminii pentru a obține un clișeu, o copie, o fotografie etc.

ESPÚNE vb. III. v. expune.

expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús

expúnere s. f., g.-d. art. expúnerii; pl. expúneri

expúnere s. f., g.-d. art. expúnerii; pl. expúneri

EXPÚNE vb. 1. v. povesti. 2. v. exprima. 3. v. rosti. 4. v. demonstra. 5. v. descrie. 6. v. emite. 7. a-și arăta, a-și etala, a-și întinde. (Își ~ marfa pe tarabă.) 8. v. întinde. 9. v. risca. 10. v. hazarda. 11. v. supune.

EXPÚNERE s. 1. v. povestire. 2. expozeu. (~ a fost urmărită cu interes.) 3. v. descriere. 4. v. emitere. 5. etalaj, etalare, întindere. (~ mărfii pe tarabă.)

EXPÚNE vb. III. 1. tr. A arăta, a reda prin cuvinte; a relata. 2. tr. A prezenta publicului lucruri, obiecte selecționate. ♦ A așeza (ceva) într-un loc favorabil exercitării unei influențe, unei acțiuni etc. 3. tr., refl. A pune sau a se afla în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. 4. tr. A supune acțiunii luminii (pentru a obține un clișeu, o fotografie etc.). [P.i. expún, conj. -nă, ger. -nând. / < lat. exponere, după pune].

EXPÚNERE s.f. Faptul de a (se) expune. ♦ Narațiune, povestire. ♦ (Muz.) Expoziție; (spec.) parte a unei fugi în care subiectul apare în întregime la una din voci sau trece o dată la fiecare dintre vocile participante. ♦ Explicație, parte explicativă (a unei legi, a unei hotărâri etc.). [< expune].

arată toate definițiile

Intrare: expune
verb (VT637)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) expune expunere expus expunând singular plural
expune expuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) expun (să) expun expuneam expusei expusesem
a II-a (tu) expui (să) expui expuneai expuseși expuseseși
a III-a (el, ea) expune (să) expună, expuie expunea expuse expusese
plural I (noi) expunem (să) expunem expuneam expuserăm expuseserăm, expusesem*
a II-a (voi) expuneți (să) expuneți expuneați expuserăți expuseserăți, expuseseți*
a III-a (ei, ele) expun (să) expună, expuie expuneau expuseră expuseseră
verb (VT637)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) espune espunere espus espunând singular plural
espune espuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) espun (să) espun espuneam espusei espusesem
a II-a (tu) espui (să) espui espuneai espuseși espuseseși
a III-a (el, ea) espune (să) espună, espuie espunea espuse espusese
plural I (noi) espunem (să) espunem espuneam espuserăm espuseserăm, espusesem*
a II-a (voi) espuneți (să) espuneți espuneați espuserăți espuseserăți, espuseseți*
a III-a (ei, ele) espun (să) espună, espuie espuneau espuseră espuseseră
Intrare: expunere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expunere expunerea
plural expuneri expunerile
genitiv-dativ singular expuneri expunerii
plural expuneri expunerilor
vocativ singular
plural
espunere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular espunere espunerea
plural espuneri espunerile
genitiv-dativ singular espuneri espunerii
plural espuneri espunerilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)