2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

espunere sf vz expunere

expune [At: VOINESCU II, M. 114/25 / V: (înv) esp~ / Pzi: expun / E: lat exponere după pune] 1 vt (C. i. stări, realizări, fapte etc.) A înfățișa, a relata pentru a lua cunoștință Si: a prezenta, a relata. 2 vt (C. i. ființe, obiecte etc.) A așeza la vedere pentru a atrage atenția publică. 3 vt (Pex) A arăta, a face să fie văzut de toată lumea. 4 vt(a) (Spc; c. i. opere de artă) A prezenta privirii și atenției publicului (într-o expoziție). 5 vt (Fig) A arăta ceva ostentativ. 6 vt (C. i. sentimente, stări, senzații etc.) A descrie, a dezvălui, a da pe față cuiva. 7 vt (C. i. idei, teorii, planuri, probleme etc.) A face cunoscut (prin cuvinte) cuiva Si: a explica (1). 8-9 vtr (Mai ales cu determinări în genitiv sau introduse prin prepoziția „la”) A pune sau a se afla într-o situație neplăcută. 10-11 vtr A fi sau a face să fie supus unui risc, unui pericol, unei boli etc. 12 vt (C. i. obiecte, substanțe, plante etc.) A așeza, a plasa astfel încât să fie supus acțiunii cuiva. 13 vt (C. i. filme, plăci fotografice etc.) A supune acțiunii luminii pentru a obține un clișeu, o fotografie etc.

expunere sf [At: MAG. IST. I, 254/8 / V: (înv) esp~ / Pl: ~ri / E: expune] 1 Prezentare a unei stări, realități, fapte etc. pentru a fi cunoscute Si: înfățișare, relatare, (rar) expus1 (1). 2 (Ccr) Ceea ce se expune, se descrie, se istorisește Si: narare, narațiune, povestire, relatare, (rar) expus1 (2), (îvr) parastasire. 3 Așezare a unei ființe, a unui obiect la vedere pentru a atrage atenția publică Si: (rar) expus1 (3). 4 Prezentare (a unei opere de artă) privirii și atenției publicului Si: (rar) expus1 (4). 5 Arătare ostentativă (a ceva) Si: (rar) expus1 (5). 6 Descriere, dezvăluire a unui sentiment, a unei stări, senzații etc Si: (rar) expus1 (6). 7 Explicare Si: (rar) expus1 (7). 8 Punere într-o situație neplăcută Si: (rar) expus1 (8). 9 Supunere la un risc, la un pericol, o boală etc Si: (rar) expus1 (9). 10 Plasare, așezare pentru a fi supus acțiunii cuiva sau a ceva Si: (rar) expus1 (10). 11 (Prc) Supunere a unui clișeu, a unei fotografii etc. la acțiunea luminii Si: (rar) expus1 (11).

EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune).

EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune).

EXPÚNERE, expuneri, s. f. Acțiunea de a (se) expune și rezultatul ei. ♦ Relatare; (concr.) ceea ce se expune, se relatează, se explică; narațiune, povestire. ◊ Expunere de motive = explicare, prezentare a unui proiect de act normativ, cu sublinierea soluțiilor noi, mai importante, și a motivării acestora. – V. expune.

EXPÚNERE, expuneri, s. f. Acțiunea de a (se) expune și rezultatul ei. ♦ Relatare; (concr.) ceea ce se expune, se relatează, se explică; narațiune, povestire. ◊ Expunere de motive = explicare, prezentare a unui proiect de act normativ, cu sublinierea soluțiilor noi, mai importante, și a motivării acestora. – V. expune.

EXPÚNE, expún, vb. III. Tranz. 1. A arăta, a prezenta prin cuvinte, a face cunoscut, a explica, a povesti. Obișnuia să lase pe catedră pe studentul care expunea lucrarea. CAMIL PETRESCU, U. N. 74. D. Bogdan expunea greșit pe Taine. GHEREA, ST. CR. II 10. 2. A așeza la vedere, a arăta diferite obiecte pentru ca ele să fie cunoscute sau cumpărate. În vitrine sînt expuse ultimele noutăți. Multe lucruri din cele expuse nu-s cunoscute de Moș Gheorghe, dar nici nu dorește să le cunoască pentru că-s prea multe. SP. POPESCU, M. G. 93. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încît să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. Își expune hainele la aer. A expune corpul la soare.Abia expus la dogoreala jăraticului... [granguru ] se preface într-o sărmăluță de grăsime. ODOBESCU, S. III 32. 3. A pune într-o situație periculoasă. Și credeți că n-aș fi nebun să vă expun la primejdii, pentru o petrecere care se poate amîna. CARAGIALE, O. VII 34. Dacă în adevăr simți compătimire pentru mine, nu-ți expune zilele în zadar. ALECSANDRI, T. I 436. 4. (Cu privire la materiale fotosensibile) A supune acțiunii luminii pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Variantă: (învechit) espúne (NEGRUZZI, S. I 211) vb. III.

EXPÚNERE, expuneri, s. f. Acțiunea de a expune și rezultatul ei. 1. Prezentare, exprimare prin cuvinte a unei situații, a unei idei etc.; relatare. Pe cît înaintau în expunerea lor, pe atît dreptatea apărea mai evidentă. C. PETRESCU, R. DR. 210. ◊ Expunere de motive = explicarea, prezentarea motivelor care determină propunerea unui proiect de lege etc. 2. Prezentare în public a unor obiecte selecționate. Expunerea obiectelor într-o vitrină. 3. Punere în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. 4. Supunerea unui material fotosensibil la acțiunea luminii pentru a obține un clișeu, o copie, o fotografie etc.

ESPÚNE vb. III. v. expune.

EXPÚNE vb. III. 1. tr. A arăta, a reda prin cuvinte; a relata. 2. tr. A prezenta publicului lucruri, obiecte selecționate. ♦ A așeza (ceva) într-un loc favorabil exercitării unei influențe, unei acțiuni etc. 3. tr., refl. A pune sau a se afla în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. 4. tr. A supune acțiunii luminii (pentru a obține un clișeu, o fotografie etc.). [P.i. expún, conj. -nă, ger. -nând. / < lat. exponere, după pune].

EXPÚNERE s.f. Faptul de a (se) expune. ♦ Narațiune, povestire. ♦ (Muz.) Expoziție; (spec.) parte a unei fugi în care subiectul apare în întregime la una din voci sau trece o dată la fiecare dintre vocile participante. ♦ Explicație, parte explicativă (a unei legi, a unei hotărâri etc.). [< expune].

EXPÚNE vb. I. tr. 1. a reda prin cuvinte, a relata. 2. a prezenta publicului lucruri, obiecte selecționate. ◊ a așeza (ceva) într-un loc favorabil exercitării unei influențe, unei acțiuni etc. 3. a supune acțiunii luminii un material fotosensibil. II. tr., refl. a pune, a se afla în fața unei primejdii, a unei neplăceri. (< lat. exponere)

EXPÚNERE s. f. acțiunea de a (se) expune. ◊ relatare; ceea ce se expune. ◊ narațiune, povestire. ♦ ~ de motive = prezentare a unui proiect de act normativ cuprinzând sublinierea și motivarea soluțiilor noi. (< expune)

A SE EXPÚNE mă expún intranz. A se afla într-o situație periculoasă sau neplăcută. /<lat. exponere

A EXPÚNE expún tranz. 1) (gânduri, idei, concepții etc.) A reda prin cuvinte sau în scris. 2) (obiecte) A prezenta în fața publicului. 3) (obiecte) A pune pentru a fi supus unei acțiuni. 4) (filme, plăci fotografice) A supune acțiunii luminii pentru a obține un clișeu sau o fotografie. 5) A face să se expună. /<lat. exponere

EXPÚNERE ~i f. 1) v. A EXPUNE. 2) Ceea ce se redă prin cuvinte. 3) Lucrare școlară, în special scrisă, care constă în redarea conținutului unui text. /v. a expune

expune v. 1. a pune să se vază: a expune mărfuri; 2. a așeza într’un loc de expozițiune publică: a expune tablouri; 3. a lua parte la o expoziție; 4. a așeza, a întoarce într’o parte oarecare: a expune la soare; 5. a supune la acțiunea unui agent, etc.: a expune la foc; 6. a face cunoscut, a explica limpede: a expune motivele unei cereri; 7. a pune în pericol: a-și expune vieața; 8. a lepăda în stradă: a expune un copil.

expunere f. 1. acțiunea de a expune; 2. dare de seamă: expunerea unei doctrine; 3. povestire amărunțită: expunerea unui fapt; 4. partea unei opere literare în care se face cunoscut personajele și principalele circumstanțe de acțiune; 5. părăsirea unui copil în public. V. expozițiune.

*expún, -pús, a -púne v. tr. (lat. expónere. V. spun). Pun în evidență. Pun într’o expozițiune ca să vadă publicu: a expune tablourĭ. Pun, întorc spre: a expune la sud.Explic, fac cunoscut: a expune o sistemă. Pun în pericul: îmĭ expun vĭața. V. refl. Mă arunc în pericul, îl înfrunt: nu te expune fără folos!

arată toate definițiile

Intrare: expune
verb (VT637)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • expune
  • expunere
  • expus
  • expusu‑
  • expunând
  • expunându‑
singular plural
  • expune
  • expuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • expun
(să)
  • expun
  • expuneam
  • expusei
  • expusesem
a II-a (tu)
  • expui
(să)
  • expui
  • expuneai
  • expuseși
  • expuseseși
a III-a (el, ea)
  • expune
(să)
  • expu
  • expuie
  • expunea
  • expuse
  • expusese
plural I (noi)
  • expunem
(să)
  • expunem
  • expuneam
  • expuserăm
  • expuseserăm
  • expusesem
a II-a (voi)
  • expuneți
(să)
  • expuneți
  • expuneați
  • expuserăți
  • expuseserăți
  • expuseseți
a III-a (ei, ele)
  • expun
(să)
  • expu
  • expuie
  • expuneau
  • expuseră
  • expuseseră
verb (VT637)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • espune
  • espunere
  • espus
  • espusu‑
  • espunând
  • espunându‑
singular plural
  • espune
  • espuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • espun
(să)
  • espun
  • espuneam
  • espusei
  • espusesem
a II-a (tu)
  • espui
(să)
  • espui
  • espuneai
  • espuseși
  • espuseseși
a III-a (el, ea)
  • espune
(să)
  • espu
  • espuie
  • espunea
  • espuse
  • espusese
plural I (noi)
  • espunem
(să)
  • espunem
  • espuneam
  • espuserăm
  • espuseserăm
  • espusesem
a II-a (voi)
  • espuneți
(să)
  • espuneți
  • espuneați
  • espuserăți
  • espuseserăți
  • espuseseți
a III-a (ei, ele)
  • espun
(să)
  • espu
  • espuie
  • espuneau
  • espuseră
  • espuseseră
Intrare: expunere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expunere
  • expunerea
plural
  • expuneri
  • expunerile
genitiv-dativ singular
  • expuneri
  • expunerii
plural
  • expuneri
  • expunerilor
vocativ singular
plural
espunere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • espunere
  • espunerea
plural
  • espuneri
  • espunerile
genitiv-dativ singular
  • espuneri
  • espunerii
plural
  • espuneri
  • espunerilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)