2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

esplica v vz explica

explica [At: BĂLCESCU, M. V. 9 / V: (înv) esp~, isp~ / Pzi: explic / E: fr expliquer, lat explicare] 1 vt A face să fie mai ușor de înțeles Si: a clarifica, a lămuri, (îvr) a explicălui (1), a explicui (1), a expune, a tălmăci. 2 vt (C. i. fenomene, proprietăți, stări etc.) A reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. Si: (îvr) a explicălui (2), a explicui (2). 3 vr A-și motiva acțiunile, vorbele etc. Si: a se justifica. 4 vtrr (D. două sau mai multe persoane) A se lămuri asupra unei chestiuni cu scopul de a înlătura sau de a evita un conflict. 5-6 vtr A găsi sau a constitui o explicație Si: a înțelege, a pricepe. 7 (Înv; nob) A traduce.

EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare.

EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. A face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri. ♦ A expune, a preda o lecție, o temă etc. 2. Intranz. și tranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3. Refl. A-și motiva acțiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. și tranz. A înțelege, a pricepe, a găsi sau a constitui o explicație. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A (se) lămuri asupra unei chestiuni (în litigiu), a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare.

EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. (Uneori determinat printr-un substantiv sau pronume în dativ) A face mai clar, a face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri, a arăta. V. desluși, tălmăci. Numeroși agitatori desfășoară o muncă intensă pentru a explica oamenilor muncii politica partidului care are drept scop construirea socialismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2718. Organizația dinlăuntru a societății singură ne poate explica evoluțiile istorice. BĂLCESCU, O. II 13. ♦ (Cu privire la o lecție, o temă etc.) A expune, a preda. (Absol.) Unora din băieți le da teme, pe alții îi asculta. Cînd explica, ascultam toți. SADOVEANU, O. VII 321. 2. Intranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3.. Refl. A se justifica, a-și motiva acțiunile, vorbele etc. Am căutat să mă explic, dar n-am izbutit.Dați-mi voie să mă explic. Din zi în zi trebuie să-mi sosească pianul, expediat din București de mult. CARAGIALE, O. VII 31. ♦ (Cu pron. în dativ) A înțelege, a pricepe. Nu-mi explic, spune magistratul, cum de vă găseați cîteșitrei în cabinetul medicului. ARGHEZI, P. T. 95. ♦ Refl. reciproc. (Despre două sau mai multe persoane) A se lămuri asupra unei chestiuni; a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict (existent sau posibil). – Variantă: (învechit) esplicá (CREANGĂ, A. 88, EMINESCU, N. 69) vb. I.

ESPLICÁ vb. I. v. explica.

ESPLICÁ vb. I. v. explica.

EXPLICÁ vb. I. 1. tr. A arăta, a clarifica, a lămuri (ceva obscur). ♦ A descoperi, a lămuri cauza; a demonstra, a arăta. ♦ (Fam.) A preda o lecție; a face expunerea unor cunoștințe în cadrul lecției. 2. refl. A se justifica, a-și lămuri (vorbele, faptele etc.) ♦ A se înțelege, a se pricepe. ♦ (Despre persoane) A-și da lămuriri reciproce referitor la o chestiune, a limpezi o situație. [P.i. explíc, var. esplica vb. I. / cf. fr. expliquer, lat. explicare].

EXPLICÁ vb. I. tr. a arăta, a clarifica, a lămuri. ◊ a descoperi, a lămuri cauza; a demonstra. ◊ (fam.) a preda o lecție; a face expunerea unor cunoștințe. II. refl. a se justifica. ◊ a se înțelege, a se pricepe. III. refl., tr. a (se) lămuri, a (se) înțelege. (< fr. expliquer, lat. explicare)

A SE EXPLICÁ mă explíc intranz. 1) A-și motiva acțiunile sau vorbele; a se justifica. 2) A se edifica (unul cu altul) în privința unei chestiuni litigioase. [Sil. ex-pli-ca] /<fr. expliquer, lat. explicare

A EXPLICÁ explíc tranz. 1) (persoane) A face să înțeleagă; a lămuri; a arăta. 2) (lecții, materii de studiu) A expune oral în fața auditoriului (într-o instituție de învățământ) cu scop instructiv; a preda. 3) (cauze, motive etc.) A afla prin analiză serioasă. [Sil. ex-pli-ca] /<fr. expliquer, lat. explicare

explicà v. 1. a face să înțeleagă cu ajutorul desvoltărilor: a explica sensul unei vorbe; 2. a face cunoscut motivul unui lucru; 3. a traduce pe un autor cu glasul tare; 4. a se face înțeles, a avea o explicațiune.

*explíc, a v. tr. (lat éx-plico, -áre. V. a-plic, plec). Lămuresc un înțeles întunecat, interpretez: a explica o enigmă. Expun, dezvolt: a explica ceĭa ce cugețĭ. Traduc: a explica un autor. V. refl. Îmĭ exprim gîndu. Am o explicațiune cu cineva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

explicá (a ~) vb., ind. prez. 3 explícă

explicá vb., ind. prez. 1 sg. explíc, 3 sg. și pl. explícă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXPLICÁ vb. 1. v. lămuri. 2. v. rezolva. 3. v. glosa. 4. v. demonstra. 5. v. analiza. 6. v. înțelege. 7. v. justifica.

EXPLICA vb. 1. a (se) clarifica, a (se) descurca, a (se) desluși, a (se) elucida, a (se) lămuri, a (se) limpezi, a (se) preciza, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) răspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) descîlci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.) 2. a clarifica, a descifra, a desluși, a dezlega, a lămuri, a limpezi, a rezolva, a soluționa. (A ~ enigma.) 3. a glosa. (A ~ sensul unui cuvînt.) 4. a arăta, a demonstra, a expune. (A ~ o teoremă.) 5. a analiza, a comenta, a interpreta, a tîlcui, (înv.) a întoarce, (fig.) a descifra. (~ un text literar.) 6. a înțelege, a pricepe. (Pur și simplu nu-mi ~ cum a dispărut.) 7. a se justifica. (Nu e cazul să te ~)

Intrare: esplicat
esplicat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esplicat
  • esplicatul
  • esplicatu‑
  • esplica
  • esplicata
plural
  • esplicați
  • esplicații
  • esplicate
  • esplicatele
genitiv-dativ singular
  • esplicat
  • esplicatului
  • esplicate
  • esplicatei
plural
  • esplicați
  • esplicaților
  • esplicate
  • esplicatelor
vocativ singular
plural
esplicare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esplicare
  • esplicarea
plural
  • esplicări
  • esplicările
genitiv-dativ singular
  • esplicări
  • esplicării
plural
  • esplicări
  • esplicărilor
vocativ singular
plural
Intrare: explica
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • explica
  • explicare
  • explicat
  • explicatu‑
  • explicând
  • explicându‑
singular plural
  • expli
  • explicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • explic
(să)
  • explic
  • explicam
  • explicai
  • explicasem
a II-a (tu)
  • explici
(să)
  • explici
  • explicai
  • explicași
  • explicaseși
a III-a (el, ea)
  • expli
(să)
  • explice
  • explica
  • explică
  • explicase
plural I (noi)
  • explicăm
(să)
  • explicăm
  • explicam
  • explicarăm
  • explicaserăm
  • explicasem
a II-a (voi)
  • explicați
(să)
  • explicați
  • explicați
  • explicarăți
  • explicaserăți
  • explicaseți
a III-a (ei, ele)
  • expli
(să)
  • explice
  • explicau
  • explica
  • explicaseră
verb (VT10)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • esplica
  • esplicare
  • esplicat
  • esplicatu‑
  • esplicând
  • esplicându‑
singular plural
  • espli
  • esplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • esplic
(să)
  • esplic
  • esplicam
  • esplicai
  • esplicasem
a II-a (tu)
  • esplici
(să)
  • esplici
  • esplicai
  • esplicași
  • esplicaseși
a III-a (el, ea)
  • espli
(să)
  • esplice
  • esplica
  • esplică
  • esplicase
plural I (noi)
  • esplicăm
(să)
  • esplicăm
  • esplicam
  • esplicarăm
  • esplicaserăm
  • esplicasem
a II-a (voi)
  • esplicați
(să)
  • esplicați
  • esplicați
  • esplicarăți
  • esplicaserăți
  • esplicaseți
a III-a (ei, ele)
  • espli
(să)
  • esplice
  • esplicau
  • esplica
  • esplicaseră
isplica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)