2 intrări

4 definiții

EXPLICÁ, explíc, vb. I. 1. Tranz. (Uneori determinat printr-un substantiv sau pronume în dativ) A face mai clar, a face să fie mai ușor de înțeles; a lămuri, a arăta. V. desluși, tălmăci. Numeroși agitatori desfășoară o muncă intensă pentru a explica oamenilor muncii politica partidului care are drept scop construirea socialismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2718. Organizația dinlăuntru a societății singură ne poate explica evoluțiile istorice. BĂLCESCU, O. II 13. ♦ (Cu privire la o lecție, o temă etc.) A expune, a preda. (Absol.) Unora din băieți le da teme, pe alții îi asculta. Cînd explica, ascultam toți. SADOVEANU, O. VII 321. 2. Intranz. (Despre axiome, principii, legi științifice) A servi drept lămurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. 3.. Refl. A se justifica, a-și motiva acțiunile, vorbele etc. Am căutat să mă explic, dar n-am izbutit.Dați-mi voie să mă explic. Din zi în zi trebuie să-mi sosească pianul, expediat din București de mult. CARAGIALE, O. VII 31. ♦ (Cu pron. în dativ) A înțelege, a pricepe. Nu-mi explic, spune magistratul, cum de vă găseați cîteșitrei în cabinetul medicului. ARGHEZI, P. T. 95. ♦ Refl. reciproc. (Despre două sau mai multe persoane) A se lămuri asupra unei chestiuni; a limpezi o situație cu scopul de a înlătura un conflict (existent sau posibil). – Variantă: (învechit) esplicá (CREANGĂ, A. 88, EMINESCU, N. 69) vb. I.

ESPLICÁ vb. I. v. explica.

ESPLICÁ vb. I. v. explica.

Intrare: esplicat
esplicat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular esplicat esplicatul esplica esplicata
plural esplicați esplicații esplicate esplicatele
genitiv-dativ singular esplicat esplicatului esplicate esplicatei
plural esplicați esplicaților esplicate esplicatelor
vocativ singular
plural
esplicare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular esplicare esplicarea
plural esplicări esplicările
genitiv-dativ singular esplicări esplicării
plural esplicări esplicărilor
vocativ singular
plural
Intrare: esplica
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) esplica esplicare esplicat esplicând singular plural
espli esplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) esplic (să) esplic esplicam esplicai esplicasem
a II-a (tu) esplici (să) esplici esplicai esplicași esplicaseși
a III-a (el, ea) espli (să) esplice esplica esplică esplicase
plural I (noi) esplicăm (să) esplicăm esplicam esplicarăm esplicaserăm, esplicasem*
a II-a (voi) esplicați (să) esplicați esplicați esplicarăți esplicaserăți, esplicaseți*
a III-a (ei, ele) espli (să) esplice esplicau esplica esplicaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)