2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

esperimentat, ~ă a vz experimentat

esperimenta v vz experimenta

experimenta vt [At: I. IONESCU, V. 35/11 / V: (înv) esp~, (rar) sperimânta[1] / Pzi: ~tez / E: fr expérimenter] 1 (C. i. obiecte, metode, procedee etc.) A supune la o probă, încercare, pentru a vedea dacă poate corespunde scopului, cerințelor etc. 2 A face un experiment (1). 3 (C. i. sentimente, trăiri etc.) A simți. corectată

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

experimentat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: experimenta] 1-3 Experimentare (1-3).

experimentat2, ~ă a [At: CUCIURAN, D. 103/9 / V: (înv) esp~, (îvr) sp~ / Pl: ~ați, ~e / E: experimenta] 1 (D. oameni) Care are multă experiență într-un anumit domeniu Si: priceput, expert. 2 (Pex) Care a trecut prin multe încercări Si: încercat. 3 Care este (sau a fost) supus unei experiențe.

EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare.

EXPERIMENTÁT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă multă experiență într-un domeniu, priceput; p. ext. care a trecut prin multe încercări; încercat. – V. experimenta.

EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare.

EXPERIMENTÁT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă multă experiență într-un domeniu, priceput; p. ext. care a trecut prin multe încercări; încercat. – V. experimenta.

EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiențe. Am experimentat o nouă metodă de lucru.

EXPERIMENTÁT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă experiență și cunoștințe practice într-un domeniu; instruit prin experiență; iscusit, priceput. Lăcătuș experimentat.Vezi tu potcoava asta, puiule? îl dăscăli cu un glas de corepetitor experimentat. REBREANU, R. II 74. ♦ Care are experiență în viață, care a trecut prin multe încercări; încercat. ÎI cheamă Patrocle, pentru că e un cîine de tîrg și pentru că e cuminte, experimentat, credincios și un protector al fetiței. IBRĂILEANU, S. 8.

experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză

experimentá vb., ind. prez. 1 sg. experimentéz, 3 sg. și pl. experimenteáză

experimentát adj. m., pl. experimentáți; f. sg. experimentátă, pl. experimentáte

EXPERIMENTÁ vb. a încerca, a proba. (A ~ o nouă metodă.)

EXPERIMENTÁT adj. 1. v. competent. 2. încercat, pățit. (Om ~.) 3. deprins, încercat, priceput, rutinat, versat. (Un ochi ~.)

ESPERIMENTÁ vb. I. v. experimenta.

EXPERIMENTÁ vb. I. tr. A verifica pe cale de experiment. [Var. esperimenta vb. I. / < fr. expérimenter].

EXPERIMENTÁT, -Ă adj. Care posedă multă experiență, priceput. ♦ Care a trecut prin multe încercări. [< experimenta].

EXPERIMENTÁ vb. tr. a verifica prin experiență. (< fr. expérimenter, lat. experimentare)

arată toate definițiile

Intrare: experimentat
experimentat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular experimentat experimentatul experimenta experimentata
plural experimentați experimentații experimentate experimentatele
genitiv-dativ singular experimentat experimentatului experimentate experimentatei
plural experimentați experimentaților experimentate experimentatelor
vocativ singular
plural
esperimentat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular esperimentat esperimentatul esperimenta esperimentata
plural esperimentați esperimentații esperimentate esperimentatele
genitiv-dativ singular esperimentat esperimentatului esperimentate esperimentatei
plural esperimentați esperimentaților esperimentate esperimentatelor
vocativ singular
plural
Intrare: experimenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) experimenta experimentare experimentat experimentând singular plural
experimentea experimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) experimentez (să) experimentez experimentam experimentai experimentasem
a II-a (tu) experimentezi (să) experimentezi experimentai experimentași experimentaseși
a III-a (el, ea) experimentea (să) experimenteze experimenta experimentă experimentase
plural I (noi) experimentăm (să) experimentăm experimentam experimentarăm experimentaserăm, experimentasem*
a II-a (voi) experimentați (să) experimentați experimentați experimentarăți experimentaserăți, experimentaseți*
a III-a (ei, ele) experimentea (să) experimenteze experimentau experimenta experimentaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) esperimenta esperimentare esperimentat esperimentând singular plural
esperimentea esperimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) esperimentez (să) esperimentez esperimentam esperimentai esperimentasem
a II-a (tu) esperimentezi (să) esperimentezi esperimentai esperimentași esperimentaseși
a III-a (el, ea) esperimentea (să) esperimenteze esperimenta esperimentă esperimentase
plural I (noi) esperimentăm (să) esperimentăm esperimentam esperimentarăm esperimentaserăm, esperimentasem*
a II-a (voi) esperimentați (să) esperimentați esperimentați esperimentarăți esperimentaserăți, esperimentaseți*
a III-a (ei, ele) esperimentea (să) esperimenteze esperimentau esperimenta esperimentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)