esperimentat, ~ă a vz experimentat

esperimenta v vz experimenta

experimenta vt [At: I. IONESCU, V. 35/11 / V: (înv) esp~, (rar) sperimânta^[1] / Pzi: ~tez / E: fr expérimenter] 1 (C. i. obiecte, metode, procedee etc.) A supune la o probă, încercare, pentru a vedea dacă poate corespunde scopului, cerințelor etc. 2 A face un experiment (1). 3 (C. i. sentimente, trăiri etc.) A simți. corectat(ă)

experimentat², ~ă a [At: CUCIURAN, D. 103/9 / V: (înv) esp~, (îvr) sp~ / Pl: ~ați, ~e / E: experimenta] 1 (D. oameni) Care are multă experiență într-un anumit domeniu Si: priceput, expert. 2 (Pex) Care a trecut prin multe încercări Si: încercat. 3 Care este (sau a fost) supus unei experiențe.

experimentat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: experimenta] 1-3 Experimentare (1-3).

EXPERIMENTA, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiențe. Am experimentat o nouă metodă de lucru.

EXPERIMENTAT, -Ă, experimentați, -te, adj. Care posedă experiență și cunoștințe practice într-un domeniu; instruit prin experiență; iscusit, priceput. Lăcătuș experimentat. ▭ Vezi tu potcoava asta, puiule? îl dăscăli cu un glas de corepetitor experimentat. REBREANU, R. II 74. ♦ Care are experiență în viață, care a trecut prin multe încercări; încercat. ÎI cheamă Patrocle, pentru că e un cîine de tîrg și pentru că e cuminte, experimentat, credincios și un protector al fetiței. IBRĂILEANU, S. 8.

ESPERIMENTA vb. I. v. experimenta.

EXPERIMENTA vb. I. tr. A verifica pe cale de experiment. [Var. esperimenta vb. I. / < fr. expérimenter].

EXPERIMENTAT, -Ă adj. Care posedă multă experiență, priceput. ♦ Care a trecut prin multe încercări. [< experimenta].

EXPERIMENTA vb. tr. a verifica prin experiență. (< fr. expérimenter, lat. experimentare)

EXPERIMENTAT, -Ă adj. care posedă multă experiență, priceput. ◊ care a trecut prin multe încercări. (< experimenta)

A EXPERIMENTA ~ez tranz. A verifica prin experimente. /<fr. expérimenter, lat. experimentare

EXPERIMENTAT ~tă (~ți, ~te) 1) Care a acumulat experiență într-un domeniu de activitate. Medic ~. 2) Care a trecut prin greutățile vieții; încercat; călit; oțelit. /v. a experimenta

experimentà v. 1. a verifica prin experiențe; 2. a face experiențe.

experimentat a. cu multă experiență.

*experimentát, -ă adj. Care are experiență (practică) a lucrurilor: om experimentat.

*experimentéz v. tr. (lat. experimentare, fr. expérimenter). Încerc, verific pin experiență.

experimenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. experimentez, 3 experimentează; conj. prez. 1 sg. să experimentez, 3 să experimenteze

experimenta (a ~) vb., ind. prez. 3 experimentează

experimenta vb., ind. prez. 1 sg. experimentez, 3 sg. și pl. experimentează

experimentat adj. m., pl. experimentați; f. sg. experimentată, pl. experimentate

EXPERIMENTA vb. a încerca, a proba. (A ~ o nouă metodă.)

EXPERIMENTAT adj. 1. v. competent. 2. încercat, pățit. (Om ~.) 3. deprins, încercat, priceput, rutinat, versat. (Un ochi ~.)

EXPERIMENTA vb. a încerca, a proba. (A ~ o nouă metodă.)

EXPERIMENTAT adj. 1. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (înv. și pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mîndru, practic, practicos, practisit, putincios. (Un inginer ~) 2. încercat, pățit. (Om ~.) 3. deprins, încercat, priceput, rutinat, versat. (Un ochi ~.)