2 intrări

O definiție

ESPERIMENTÁ vb. I. v. experimenta.

Intrare: esperimentat
esperimentat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular esperimentat esperimentatul esperimenta esperimentata
plural esperimentați esperimentații esperimentate esperimentatele
genitiv-dativ singular esperimentat esperimentatului esperimentate esperimentatei
plural esperimentați esperimentaților esperimentate esperimentatelor
vocativ singular
plural
Intrare: esperimenta
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) esperimenta esperimentare esperimentat esperimentând singular plural
esperimentea esperimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) esperimentez (să) esperimentez esperimentam esperimentai esperimentasem
a II-a (tu) esperimentezi (să) esperimentezi esperimentai esperimentași esperimentaseși
a III-a (el, ea) esperimentea (să) esperimenteze esperimenta esperimentă esperimentase
plural I (noi) esperimentăm (să) esperimentăm esperimentam esperimentarăm esperimentaserăm, esperimentasem*
a II-a (voi) esperimentați (să) esperimentați esperimentați esperimentarăți esperimentaserăți, esperimentaseți*
a III-a (ei, ele) esperimentea (să) esperimenteze esperimentau esperimenta esperimentaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)