opțiuni
  • info

19 definiții pentru existent (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXISTENT, -Ă, existenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. 2. S. n. (Fil.) Manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 3. S. n. (Jur.) Orice categorie de bunuri aparținând cuiva la o anumită dată. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (după existență).

existent, ~ă [At: BARASCH, I. 75/6 / V: (înv) ~tint, esi~, esistint, esistente ain, esistinte ain / P: eg-zis~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr existant, lat exsistens, -ntis] 1 a Care se află în realitate Si: real, (îvr) existat. 2 sna Ceea ce există. 3 sna (Ccr) Disponibilul dintr-un capital, dintr-o sumă. 4 a (D. legi, decrete, situații etc.) Care este în vigoare Si: actual. 5 a Care se manifestă.

EXISTENT, -Ă, existenți, -te, adj. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (după existență).

EXISTENT, -Ă, existenți, -te, adj. Care există, care se află în ființă, care este în vigoare. Convenție comercială existentă între două state.

EXISTENT, -Ă adj. Care există, care este. [Pron. eg-zis-. / cf. fr. existant].

EXISTENT, -Ă I. adj. care există, trăiește. II. s. n. 1. (fil.) manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 2. (jur.) orice categorie de bunuri aparținând unei întreprinderi la o anumită dată. (< fr. existant)

EXISTENT ~tă (~ți, ~te) 1) Care există în mod real, în prezent. Adevăr ~. 2) Care este valabil pentru perioada dată; în vigoare la momentul dat. Ordine ~tă. /<fr. existant, lat. existens, ~ntis

existent a. care există: legile existente.

*existént, -ă adj. (lat. ex-sistens, fr. existant). Care există: legile existente. – Ob. egz- (după fr.).

esistene ain vz existent

esistent, ~ă a vz existent

esistint, ~ă a, sna vz existent

existint, ~ă a vz existent

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

existent1 [x pron. gz] adj. m., pl. existenți; f. existentă, pl. existente

existent1 [x pron. gz] adj. m., pl. existenți; f. existentă, pl. existente

existent adj. m. [x pron. gz], pl. existenți; f. sg. existentă, pl. existente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXISTENT adj. prezent. (Stare de lucruri ~.)

EXISTENT adj. prezent. (Stare de lucruri~.)

Existent ≠ inexistent, neexistent

Intrare: existent (adj.)
existent1 (adj.) adjectiv
  • pronunție: egzistent
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • existent
  • existentul
  • existentu‑
  • existentă
  • existenta
plural
  • existenți
  • existenții
  • existente
  • existentele
genitiv-dativ singular
  • existent
  • existentului
  • existente
  • existentei
plural
  • existenți
  • existenților
  • existente
  • existentelor
vocativ singular — —
plural — —
esistene
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esistent
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esistint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
existint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

existent, existentăadjectiv

  • 1. Care există, se află, trăiește; care se manifestă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: prezent antonime: inexistent neexistent
    • format_quote Convenție comercială existentă între două state. DLRLC
  • 2. Care este valabil pentru perioada dată; în vigoare la momentul dat. NODEX
    • format_quote Ordine existentă. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.