Definiția cu ID-ul 556662:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

esențár s. n. Recipient pentru prepararea esenței (de ceai etc.) ◊ „N-a fost îndeplinit cum trebuie nici angajamentul de a reproduce o serie de sortimente noi cum ar fi: strecurători de legume, esențare, omletiere.” Sc. 25 XI 62 p. 2 (din esență + -ar; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 240; DN3)