O definiție pentru esențializator


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

esențializatór adj. m., pl. esențializatóri; f. sg. și pl. esențializatoáre

Intrare: esențializator
esențializator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esențializator
  • esențializatorul
  • esențializatoru‑
  • esențializatoare
  • esențializatoarea
plural
  • esențializatori
  • esențializatorii
  • esențializatoare
  • esențializatoarele
genitiv-dativ singular
  • esențializator
  • esențializatorului
  • esențializatoare
  • esențializatoarei
plural
  • esențializatori
  • esențializatorilor
  • esențializatoare
  • esențializatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)