7 definiții pentru esențialitate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ESENȚIALITATE s. f. (Livr.) Parte esențială; caracter esențial. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. essentialité.
ESENȚIALITATE s. f. (Livr.) Parte esențială; caracter esențial. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. essentialité.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
esențialitate sf [At: LM / P: ~ți-a~ / Pl: ~tăți / E: esențial + -itate] (Liv) 1 Parte esențială (8). 2 Caracter esențial (8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ESENȚIALITATE s.f. (Rar) Parte esențială, caracter esențial. [Pron. -ți-a-. / cf. it. essenzialità].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ESENȚIALITATE s. f. natura internă, profundă, permanentă a lucrurilor. ◊ caracter esențial. (< fr. essentialité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
esențialitate s. f., g.-d. art. esențialității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ESENȚIALITATE s. (rar) substanțialitate. (~ unui fenomen.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ESENȚIALITATE s. (rar) substanțialitate. (~ unui fenomen.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
esențialitatesubstantiv feminin
- 1. Parte esențială; caracter esențial. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: substanțialitate
etimologie:
- essentialité DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.