2 definiții pentru eseism
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
eseism sn [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1970, nr. 87, 20/2 / E: eseu + -ism] Tendință în publicistica literară, care se manifestă prin cultivarea excesivă a stilului eseistic.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
eseism s. n.
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: eseism
eseism substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)