ESCULAP, esculapi, s. m. (Rar) Medic¹. – Din fr. esculape.

esculap sm [At: EMINESCU, P. L. 59 / Pl: ~i / E: Esculap] (Fam; înv) Medic.

ESCULAP, esculapi, s. m. (Fam.) Medic¹. – Din fr. esculape.

ESCULAP s. m. (fam.) medic. (< fr. esculape)

Esculap m. 1. Mit. fiul lui Apollon, zeul medicinei; 2. fam. medic.

esculap (medic) (rar) s. m., pl. esculapi

Esculap (zeul medicinei la greci) s. propriu m.

esculap (medic) (rar) s. m., pl. esculapi

*Esculap (zeu) s. propriu m.

esculap s. m., pl. esculapi

Esculap = Asclepius.

Esculap v. Asclepios.

Să jertfim un cocoș lui Esculap – Esculap (la greci, Asclepios), zeul tămăduirii, era reprezentat alături de un cocoș și de un șarpe răsucit pe un toiag, simbolizînd vigilența și prevederea. Bolnavii, care cereau leacuri, îi aduceau drept ofrandă un cocoș. Socrate, judecat pentru atitudinea sa ostilă stăpînirii de atunci și condamnat să bea cupa cu otravă, a fost vizitat în închisoare de către bunul și bogatul său prieten Criton, care-i pregătise evadarea. Bătrînul filozof a refuzat însă, considerînd că trebuie să respecte legile, chiar dacă sînt nedrepte. Și, în fața morții, conformîndu-se obiceiului, Socrate i-a spus: „Criton, îi datorăm lui Asclepios un cocoș; dați-i-l, să nu uitați!” Sensul simbolic pare a fi acesta: Socrate își arată recunoștința față de Esculap care, în cupa cu cucută, îi oferă leacul de a sluji virtutea pînă la capăt, căci a învăța pe oameni să ducă o viață virtuoasă este însuși scopul filozofiei socratice. Vorbele Să sacrificăm un cocoș lui Esculap se utilizează în semn de recunoștință pentru o binefacere. Dar mai sînt folosite și în sensul că, uneori, sîntem obligați să plătim tribut unei prejudecăți, unui fel de a vedea care poate nu este al nostru, dar care a ajuns o deprindere curentă la unii oameni de azi, așa cum devenise și ofranda pentru Esculap la vechii greci. MIT.