2 intrări

12 definiții

ESCORTÁ, escortez, vb. I. Tranz. 1. A însoți un deținut pentru a-l împiedica să fugă. 2. A însoți o persoană care deține un post înalt pentru a o păzi sau pentru a-i fi de folos. 3. (Despre nave sau avioane) A însoți (în timp de război) vapoare, avioane etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice). – Din fr. escorter.

ESCORTÁ, escortez, vb. I. Tranz. 1. A însoți un deținut pentru a-l împiedica să fugă. 2. A însoți o persoană care deține un post înalt pentru a o păzi sau pentru a-i fi de folos. 3. (Despre nave sau avioane) A însoți (în timp de război) vapoare, avioane etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice). – Din fr. escorter.

ESCORTÁ, escortez, vb. I. Tranz. A însoți un deținut, pentru a-l împiedica să evadeze. Al doilea convoi de prizonieri de la Plevnaescortat de trei companii din regimentul al treisprezecelea de dorobanți și de două escadroane de călărașiporni la 2 decemvrie spre țară. SADOVEANU, O. VI 123. ♦ A însoți o persoană care deține un post înalt, pentru a o păzi. ♦ (Despre nave și avioane militare) A însoți (în timp de război) vapoare de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice).

escortá (a ~) vb., ind. prez. 3 escorteáză

escortá vb., ind. prez. 1 sg. escortéz, 3 sg. și pl. escorteáză

ESCORTÁ vb. a însoți. (A ~ un deținut.)

ESCORTÁ vb. I. tr. A însoți (mai ales o persoană importantă) pentru pază, pentru apărare etc. ♦ A însoți un deținut pentru a-l păzi. ♦ (Despre nave, avioane militare) A însoți nave comerciale (pentru a le proteja). [< fr. escorter].

ESCORTÁ vb. tr. 1. a însoți, a păzi cu escortă. 2. (fam.) a însoți, a întovărăși. (< fr. escorter)

A ESCORTÁ ~éz tranz. 1) (persoane oficiale) A duce sub escortă; a acompania pentru a face onoare sau pentru a asigura securitatea în timpul deplasării; a însoți. 2) (deținuți) A ține sub escortă; a avea în pază pentru a împiedica să fugă. ~ un arestat. 3) (nave comerciale sau de transport) A proteja de atacul inamicului. /<fr. escorter

escortà v. a însoți spre a protege sau a supraveghea.

*escortéz v. tr. (fr. escorter). Întovărășesc pentru apărare saŭ supraveghere.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ESCORTÁ vb. a însoți. (A ~ un deținut.)

Intrare: escorta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) escorta escortare escortat escortând singular plural
escortea escortați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) escortez (să) escortez escortam escortai escortasem
a II-a (tu) escortezi (să) escortezi escortai escortași escortaseși
a III-a (el, ea) escortea (să) escorteze escorta escortă escortase
plural I (noi) escortăm (să) escortăm escortam escortarăm escortaserăm, escortasem*
a II-a (voi) escortați (să) escortați escortați escortarăți escortaserăți, escortaseți*
a III-a (ei, ele) escortea (să) escorteze escortau escorta escortaseră
Intrare: escortat
escortat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular escortat escortatul escorta escortata
plural escortați escortații escortate escortatele
genitiv-dativ singular escortat escortatului escortate escortatei
plural escortați escortaților escortate escortatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)