2 intrări

2 definiții

ESCLAMÁRE s.f. v. exclamare.

ESCLAMÁ vb. I. v. exclama.

Intrare: esclamare
esclamare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular esclamare esclamarea
plural esclamări esclamările
genitiv-dativ singular esclamări esclamării
plural esclamări esclamărilor
vocativ singular
plural
Intrare: esclama
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) esclama esclamare esclamat esclamând singular plural
escla esclamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) esclam (să) esclam esclamam esclamai esclamasem
a II-a (tu) esclami (să) esclami esclamai esclamași esclamaseși
a III-a (el, ea) escla (să) esclame esclama esclamă esclamase
plural I (noi) esclamăm (să) esclamăm esclamam esclamarăm esclamaserăm, esclamasem*
a II-a (voi) esclamați (să) esclamați esclamați esclamarăți esclamaserăți, esclamaseți*
a III-a (ei, ele) escla (să) esclame esclamau esclama esclamaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)