2 intrări

21 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

escitat, ~ă a vz excitat

excita [At: BARASCH, I., F. 14/22 / V: (înv) esci~ / P: ex-ci~ / Pzi: excit / E: fr excitor, lat excitare] 1 vt A provoca un sentiment, o senzație etc. 2 vt (Fșa) A stârni o dorință sexuală. 3-4 vtr (Fig) A (se) tulbura. 5 vr A simți o dorință sexuală. 6 vt A determina (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 7 vt (Fșa) A intensifica (un sentiment, o senzație etc.). 8 vt A întărâta. 9 vt (Fșa) A îndemna. 10 vt A încuraja. 11 vt A mări activitatea psihică sau intelectuală. 12-13 vtr (Fșa) A (se) enerva. 14 vt A produce un câmp magnetic într-un aparat electric. 15 vt A comunica un plus de energie unui sistem fizic.

excitat, ~ă a [At: CONTA, O. F. 145 / V: (înv) es~ / P: ex-ci~ / Pl: ~ați, ~e / E: excita] 1 (D. un sentiment, o senzație etc.) Provocat. 2 Care este cuprins de o dorință sexuală. 3 (Fig) Tulburat. 4 (D. o celulă, un țesut, un organism) Care este supus unei excitații (2). 5 (D. un sentiment, o senzație etc.) Intensificat. 6 Întărâtat. 7 Îndemnat. 8 Încurajat. 9 (D. o activitate psihică sau intelectuală) Stimulat. 10 Enervat. 11 (D. un câmp magnetic) Produs într-un aparat electric. 12 (D. un sistem fizic) Căruia i s-a comunicat un plus de energie.

EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare.

EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 2. A ațâța, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzație, un sentiment. 3. A produce un câmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric; a produce un surplus de energie. – Din fr. exciter, lat. excitare.

EXCITÁT, -Ă, excitați, -te, adj. Asupra căruia s-a exercitat o excitație. – V. excita.

EXCITÁT, -Ă, excitați, -te, adj. Asupra căruia s-a exercitat o excitație. – V. excita.

EXCITÁ, excít, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ; a stimula. Dacă înțepăm piciorul broaștei... înțepătura excită terminația nervului senzitiv. ANATOMIA 30. ◊ Refl. De la centrul respirator, situat în bulbul rahidian, excitațiile merg prin măduva spinării de-a lungul fibrelor nervoase, pînă la mușchii respiratori. Și astfel se excită într-o ordine strict determinată, cînd mușchii inspiratori, cînd cei expiratori. ANATOMIA 87. ♦ A aduce într-o stare de iritație, de nervozitate; a ațîța, a întărîta. Deși mulți din boierii cei mai însemnați simțise că se pregătește ceva și veneau pe la unii din noi, încurajîndu-ne și chiar excitîndu-ne, făgăduind că erau gata a da tot concursul lor moral și bănesc, dar nici unul n-a venit să aducă un gologan măcar. GHICA, S. A. 158. ♦ A provoca, a produce, a stîrni o senzație, un sentiment. A excita foamea. A excita setea.Care sînt idealurile, simțirile ce ne va excita și sugera opera artistică. GHEREA, ST. CR. I 39. 2. A produce un cîmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric.

EXCITÁT, -Ă, excitați, -te, adj. Care se află în stare de excitație, stimulat.

ESCITÁ vb. I. v. excita.

EXCITÁ vb. I. tr. 1. A activa, a stimula funcția unei celule, a unui țesut, a unui organ etc. 2. (Fig.) A irita, a stârni, a ațâța. ♦ A provoca o senzație, o emoție, un sentiment. 3. (Fiz.) A comunica un plus de energie unui sistem fizic. ♦ A produce un câmp magnetic într-o mașină electrică. [Pron. ecs-ci-, p.i. excit și -tez, var. escita vb. I. / cf. fr. exciter, lat. excitare].

EXCITÁ vb. tr. 1. a activa, a stimula funcția unei celule, a unui țesut, organ etc. 2. (fig.) a irita, a ațâța. ◊ a provoca o senzație, un sentiment. 3. (fiz.) a comunica un plus de energie unui sistem fizic. ◊ a produce un câmp magnetic într-o mașină electrică. (< fr. exciter, lat. excitare)

A EXCITÁ excít tranz. 1) (țesuturi, organe, celule și funcțiile lor) A face să-și intensifice activitatea; a stimula. 2) (sisteme fizice) A prevedea cu un surplus de energie. 3) (mașini electrice) A asigura cu un câmp magnetic. 4) (persoane) A face să se excite. /<fr. exciter, lat. excitare

excità a. 1. a provoca, a face să nască: a excita milă; 2. a îmboldi, a încuraja: a excita la muncă; 3. a întărâta: cafeaua excită sistemul nervos.

*excít, a -á, v. tr. (lat. éx-cito, -áre, d. citare, a cita). Fac să lucreze maĭ vioĭ, ațîț: ceaĭu excită nerviĭ. Fig. Îndemn, ațîț, animez, stimulez: a excita soldațiĭ la luptă. Provoc, inspir: a excita milă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

excitá (a ~) vb., ind. prez. 3 excítă

excitá vb., ind. prez. 1 sg. excít, 3 sg. și pl. excítă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXCITÁ vb. (FIZIOL.) a activa, a stimula, (pop.) a ațâța. (A ~ o funcție, un organ.)

EXCITA vb. (FIZIOL.) a activa, a stimula, (pop.) a ațîța. (A ~ o funcție, un organ.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A SE EXCITA a-l lua / a o lua cu călduri, a i se scula bâzdâcul, a-l trece / a o trece căldurile, a se uda toată, a i se zbârli fofoloanca, a-i zbârnâi găoacea, a se zgândări.

Intrare: excita
excita (1 excit) verb grupa I conjugarea I
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • excita
  • excitare
  • excitat
  • excitatu‑
  • excitând
  • excitându‑
singular plural
  • exci
  • excitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • excit
(să)
  • excit
  • excitam
  • excitai
  • excitasem
a II-a (tu)
  • exciți
(să)
  • exciți
  • excitai
  • excitași
  • excitaseși
a III-a (el, ea)
  • exci
(să)
  • excite
  • excita
  • excită
  • excitase
plural I (noi)
  • excităm
(să)
  • excităm
  • excitam
  • excitarăm
  • excitaserăm
  • excitasem
a II-a (voi)
  • excitați
(să)
  • excitați
  • excitați
  • excitarăți
  • excitaserăți
  • excitaseți
a III-a (ei, ele)
  • exci
(să)
  • excite
  • excitau
  • excita
  • excitaseră
excita (1 excitez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • excita
  • excitare
  • excitat
  • excitatu‑
  • excitând
  • excitându‑
singular plural
  • excitea
  • excitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • excitez
(să)
  • excitez
  • excitam
  • excitai
  • excitasem
a II-a (tu)
  • excitezi
(să)
  • excitezi
  • excitai
  • excitași
  • excitaseși
a III-a (el, ea)
  • excitea
(să)
  • exciteze
  • excita
  • excită
  • excitase
plural I (noi)
  • excităm
(să)
  • excităm
  • excitam
  • excitarăm
  • excitaserăm
  • excitasem
a II-a (voi)
  • excitați
(să)
  • excitați
  • excitați
  • excitarăți
  • excitaserăți
  • excitaseți
a III-a (ei, ele)
  • excitea
(să)
  • exciteze
  • excitau
  • excita
  • excitaseră
escita (1 escit) verb grupa I conjugarea I
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • escita
  • escitare
  • escitat
  • escitatu‑
  • escitând
  • escitându‑
singular plural
  • esci
  • escitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • escit
(să)
  • escit
  • escitam
  • escitai
  • escitasem
a II-a (tu)
  • esciți
(să)
  • esciți
  • escitai
  • escitași
  • escitaseși
a III-a (el, ea)
  • esci
(să)
  • escite
  • escita
  • escită
  • escitase
plural I (noi)
  • escităm
(să)
  • escităm
  • escitam
  • escitarăm
  • escitaserăm
  • escitasem
a II-a (voi)
  • escitați
(să)
  • escitați
  • escitați
  • escitarăți
  • escitaserăți
  • escitaseți
a III-a (ei, ele)
  • esci
(să)
  • escite
  • escitau
  • escita
  • escitaseră
escita (1 escitez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • escita
  • escitare
  • escitat
  • escitatu‑
  • escitând
  • escitându‑
singular plural
  • escitea
  • escitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • escitez
(să)
  • escitez
  • escitam
  • escitai
  • escitasem
a II-a (tu)
  • escitezi
(să)
  • escitezi
  • escitai
  • escitași
  • escitaseși
a III-a (el, ea)
  • escitea
(să)
  • esciteze
  • escita
  • escită
  • escitase
plural I (noi)
  • escităm
(să)
  • escităm
  • escitam
  • escitarăm
  • escitaserăm
  • escitasem
a II-a (voi)
  • escitați
(să)
  • escitați
  • escitați
  • escitarăți
  • escitaserăți
  • escitaseți
a III-a (ei, ele)
  • escitea
(să)
  • esciteze
  • escitau
  • escita
  • escitaseră
Intrare: excitat
excitat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excitat
  • excitatul
  • excitatu‑
  • excita
  • excitata
plural
  • excitați
  • excitații
  • excitate
  • excitatele
genitiv-dativ singular
  • excitat
  • excitatului
  • excitate
  • excitatei
plural
  • excitați
  • excitaților
  • excitate
  • excitatelor
vocativ singular
plural
escitat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escitat
  • escitatul
  • escitatu‑
  • escita
  • escitata
plural
  • escitați
  • escitații
  • escitate
  • escitatele
genitiv-dativ singular
  • escitat
  • escitatului
  • escitate
  • escitatei
plural
  • escitați
  • escitaților
  • escitate
  • escitatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)