36 de definiții pentru excepție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXCEPȚIE, excepții, s. f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ◊ Expr. Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din fr. exception, lat. exceptio.

EXCEPȚIE, excepții, s. f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ◊ Expr. Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din fr. exception, lat. exceptio.

excepție sf [At: RÎND. JUD. 7/19 / V: (înv) esc~, escepțiune, ~iune, exțe~, exe~, (îvr) eccep~, eccepțiune, ecțe~, ece~, ~pciune, exepsie, escepsie, escepsiune, esep- / P: ex-cep~ / Pl: ~ii / E: fr exception, lat exceptio, -onis] 1 (Jur) Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând la amânarea soluționării acestuia sau la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără examinarea litigiului Si: (rar) incident. 2 Abatere de la o normă, de la o lege etc. Si: derogare, restricție. 3 Ceea ce nu se conformează unei reguli generale. 4 Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 5 (Îla) De ~ Excepțional (6). 6 (Îlav) Fără ~ Fără deosebire sau omisiune. 7 (Îlav) Prin ~ În mod neobișnuit sau neprevăzut. 8 (Îlp) Cu ~ia (În) afară de... 9 (Îe) A face (o) ~ A se abate de la o regulă generală (în favoarea sau defavoarea cuiva). 10 (D. persoane; îe) A fi o ~ A se deosebi, prin calități superioare, de ceilalți. corectat(ă)

EXCEPȚIE, excepții, s. f. Abatere de la regula generală, ceea ce nu se supune normei generale. Limbile cu regule și excepții. RUSSO, S. 69. Excepția confirmă regula.Expr. Cu excepția = afară de. Îi plăceau toate materiile, cu excepția matematicii. Fără excepție = fără deosebire. Să pornească toți, fără excepție. BOLINTINEANU, O. 263. A face excepție = a) a se deosebi, a se abate de la regula generală. Nu fac excepție de la regulă; b) a proceda altfel decît de obicei. Fac excepție pentru tine. – Variantă: escepție (NEGRUZZI, S. I 348) s. f.

EXCEPȚIE s.f. 1. Ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); ceea ce nu este obișnuit, normal. ◊ Cu excepția = afară de...; fără excepție = fără deosebire. 2. Mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. [Gen. -iei, var. escepțiune, excepțiune s.f. / cf. fr. exception, lat. exceptio].

EXCEPȚIE s. f. 1. ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); o complement circumstanțial de ~ = complement care desemnează obiectul sau faptul ce exprimă o excepție în raport cu subiectul, cu numele predicativ sau cu complementul; propoziție de ~ = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de excepție; cu ă = afară de...; fără ~ = fără deosebire; de ~ = excepțional. 2. mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. (< fr. exception, lat. exceptio)

excepție s. f. în constr., devenită clișeu, de excepție Excepțional ◊ „Minimalizat, uneori ignorat de-a binelea, fiindu-i mereu preferate voci «de excepție» (oribilă expresie!), care însă, iarăși mereu, uită să confirme opinia critică, poetul acesta se află [...] în primele rânduri ale poeziei românești de azi.” Cont. 20 VII 79 p. 10. ◊ „Nu mi se pare astfel deloc hazardată încercarea de a apăra și unele din piețele nobile, și unele din patrulaterele de excepție ale Capitalei noastre [...]” I.B. 2 VIII 79 p. 2. ◊ „Festivalul care se desfășoară la București este o manifestare culturală de excepție. R.lit. 43/95 p. 13 (cf. fr. d’exception)

EXCEPȚIE ~i f. 1) Abatere de la normele generale. ◊ Cu ~a (cuiva sau a ceva) în afară de (cineva sau ceva); exceptând. Fără ~ fără deosebire. De ~ care constituie o excepție; excepțional. 2) jur. Mijloc de apărare fără a examina cauza sau fără a o trimite spre examinare altui organ. [G.-D. excepției; Sil. -ți-e] /<fr. exception, lat. exceptio, ~onis

excepți(un)e f. ceeace nu urmează regula.

*excepțiúne f. (lat. ex-céptio, -ónis. V. ac-cepțiune). Acțiunea de a excepta, de a scoate din regulă. Lucru exceptat: excepțiunile confirmă regula. Jur. Mijloc de apărare care tinde orĭ să amîne soluțiunea procesuluĭ, orĭ să critice forma. Fără excepțiune, fără deosebire, fără distincțiune: moartea îĭ ĭa pe toțĭ fără excepțiune. Cu micĭ excepțiunĭ, cu oare-care deosebirĭ. – Și -épție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

excepție (desp. -ți-e) s. f., art. excepția (desp. -ți-a), g.-d. art. excepției; pl. excepții, art. excepțiile (desp. -ți-i-)

+excepție (de ~) (desp. -ți-e) loc. adj.

excepție (-ți-e) s. f., art. excepția (-ți-a), g.-d. art. excepției; pl. excepții, art. excepțiile (-ți-i-)

excepție s. f. (sil. -ți-e), art. excepția (sil. -ți-a), g.-d. art. excepției; pl. excepții, art. excepțiile (sil. -ți-i-)

+excepția (cu ~) (desp. -ți-a) prep. + s. f.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXCEPȚIE s. 1. abatere. (O ~ de la regulă.) 2. (JUR.) incident. (A ridica o ~.)

EXCEPȚIE s. 1. abatere. (Există cîteva ~ de la regulă.) 2. (JUR.) incident. (A ridica o ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EXCEPȚIE s. f. (cf. fr. exception, lat. exceptio): în sintagmele circumstanțial de excepție și circumstanțială de excepție (v.).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NULLA REGULA SINE EXCEPTIONE (lat.) nici o regulă fără excepție – Inițial adagiu din dreptul roman. Astăzi, aceste cuvinte au un sens mai general: realitatea este prea bogată și contradictorie pentru ca să poată fi supusă unor catalogări sau încadrată în formule rigide.

THERE ARE NO SECRETS EXCEPT THE SECRETS THAT KEEP THEMSELVES (engl.) nu există secrete cu excepția celor care se păstrează singure – G.B. Shaw, „Back to Methuselah”, 908.

Intrare: excepție
excepție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excepție
  • excepția
plural
  • excepții
  • excepțiile
genitiv-dativ singular
  • excepții
  • excepției
plural
  • excepții
  • excepțiilor
vocativ singular
plural
eccepție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eccepție
  • eccepția
plural
  • eccepții
  • eccepțiile
genitiv-dativ singular
  • eccepții
  • eccepției
plural
  • eccepții
  • eccepțiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecepție
  • ecepția
plural
  • ecepții
  • ecepțiile
genitiv-dativ singular
  • ecepții
  • ecepției
plural
  • ecepții
  • ecepțiilor
vocativ singular
plural
ecțepție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecțepție
  • ecțepția
plural
  • ecțepții
  • ecțepțiile
genitiv-dativ singular
  • ecțepții
  • ecțepției
plural
  • ecțepții
  • ecțepțiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escepsie
  • escepsia
plural
  • escepsii
  • escepsiile
genitiv-dativ singular
  • escepsii
  • escepsiei
plural
  • escepsii
  • escepsiilor
vocativ singular
plural
escepsiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escepsiune
  • escepsiunea
plural
  • escepsiuni
  • escepsiunile
genitiv-dativ singular
  • escepsiuni
  • escepsiunii
plural
  • escepsiuni
  • escepsiunilor
vocativ singular
plural
escepție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escepție
  • escepția
plural
  • escepții
  • escepțiile
genitiv-dativ singular
  • escepții
  • escepției
plural
  • escepții
  • escepțiilor
vocativ singular
plural
escepțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escepțiune
  • escepțiunea
plural
  • escepțiuni
  • escepțiunile
genitiv-dativ singular
  • escepțiuni
  • escepțiunii
plural
  • escepțiuni
  • escepțiunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esepție
  • esepția
plural
  • esepții
  • esepțiile
genitiv-dativ singular
  • esepții
  • esepției
plural
  • esepții
  • esepțiilor
vocativ singular
plural
excepciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excepciune
  • excepciunea
plural
  • excepciuni
  • excepciunile
genitiv-dativ singular
  • excepciuni
  • excepciunii
plural
  • excepciuni
  • excepciunilor
vocativ singular
plural
excepțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excepțiune
  • excepțiunea
plural
  • excepțiuni
  • excepțiunile
genitiv-dativ singular
  • excepțiuni
  • excepțiunii
plural
  • excepțiuni
  • excepțiunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exepsie
  • exepsia
plural
  • exepsii
  • exepsiile
genitiv-dativ singular
  • exepsii
  • exepsiei
plural
  • exepsii
  • exepsiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exepție
  • exepția
plural
  • exepții
  • exepțiile
genitiv-dativ singular
  • exepții
  • exepției
plural
  • exepții
  • exepțiilor
vocativ singular
plural
exțepție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exțepție
  • exțepția
plural
  • exțepții
  • exțepțiile
genitiv-dativ singular
  • exțepții
  • exțepției
plural
  • exțepții
  • exțepțiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

excepție, excepțiisubstantiv feminin

  • 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Limbile cu regule și excepții. RUSSO, S. 69. DLRLC
    • format_quote Excepția confirmă regula. DLRLC
    • 1.1. Complement circumstanțial de excepție = complement care desemnează obiectul sau faptul ce exprimă o excepție în raport cu subiectul, cu numele predicativ sau cu complementul. MDN '00
    • 1.2. Propoziție de excepție = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de excepție. MDN '00
    • chat_bubble Cu excepția... = afară de... DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Îi plăceau toate materiile, cu excepția matematicii. DLRLC
    • chat_bubble Fără excepție = fără deosebire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Să pornească toți, fără excepție. BOLINTINEANU, O. 263. DLRLC
    • chat_bubble De excepție = excepțional. MDN '00
      sinonime: excepțional
    • chat_bubble A face excepție = a se deosebi, a se abate de la regula generală. DLRLC
      sinonime: deosebi
      • format_quote Nu fac excepție de la regulă. DLRLC
    • chat_bubble A face excepție = a proceda altfel decât de obicei. DLRLC
      • format_quote Fac excepție pentru tine. DLRLC
  • 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. DEX '98 DEX '09
  • 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.