escalada [At: HELIADE, D. J. 16/14 / V: (înv) exc~, (îvr) scalada / Pzi: ~dez / E: fr escalader] 1 vt (Îvr; c. i. o cetate sau un alt loc fortificat) A asalta cu ajutorul scărilor. 2 vt A trece peste un obstacol înalt, cățărându-se sau folosind alte mijloace. 3-4 vtr (C. i. un loc înalt și abrupt) A urca. 5 vr (Fig; d. stări conflictuale) A se intensifica.

ESCALADA, escaladez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă; p. ext. a sări (peste un obstacol). Cei mai valizi ridică pe genunchi și coate coasta, escaladează groapa, se apropie de pîine și brînză, și se întorc cu sarcina lor acasă. ARGHEZI, P. T. 43. Marinarii... escaladară în salturi balustrada puntei, înarmați cu lopeți de barcă. BART, S. M. 91.

ESCALADA vb. I. tr. A sări, a trece peste un obstacol înalt, cățărîndu-se, folosind o scară. [< fr. escalader].

ESCALADA vb. tr. 1. a se cățăra pe un zid înalt, pe un obstacol, pe un munte. 2. a lua cu asalt. 3. (fig.) a înteți, a crește, a intensifica, a extinde treptat o acțiune, un conflict. (< fr. escalader)

A ESCALADA ~ez tranz. (obstacole înalte) A trece, cățărându-se sau folosind o scară. /<fr. escalader

escaladă sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) scaladă / Pl: (rar) ~de / E: fr escalade] 1-4 Escaladare (1-4). 5 (Pex) Intensificare.

excalada v vz escalada

scalada v vz escalada

ESCALADĂ s.f. Escaladare; cățărare, ascensiune. [< fr. escalade].

ESCALADĂ s. f. 1. escaladare; cățărare, ascensiune. 2. ramură a alpinismului constând din ascensiuni în cursul cărora sportivul se cațără prin mijloace proprii, prize și reazeme naturale pe care i le oferă stânca. 3. (fig.) creșterea rapidă în intensitate, în amploare a unui fenomen social etc. (< fr. escalade)

escaladă s. f. Ascensiune, creștere rapidă ◊ „Unde duce escalada protecționismului.” Sc. 16 II 77 p. 6. ◊ „Escalada pornografiei în filmul italian este o realitate care a cuprins ca o plagă toate genurile cinematografice.” Cont. 1 XII 78 p. 10. ◊ „La optsprezece ani, după escalada din drog în drog, din ce în ce mai dure, s-a fixat la heroină în 1962.” Cont. 11 V 79 p. 4; v. și R.l. 19 IV 83 p. 6 (din fr. escalade; cf. engl. americ. escalation; PR 1964, BD 1966; M. Gheorghiu în LR 2/68 p. 132; D. Am.; DEX, DN3)

ESCALADĂ ~e f. livr. v. ESCALADARE. /<fr. escalade, it. scalata

*escaladéz v. tr. (fr. escalader, d. escalade, asalt cu scările, care vine d. it. scalata, d. scala, scară). Sar agățîndu-mă: a escalada un zid.

+escalada¹ (a ~) (a se agrava) vb., ind. prez. 3 escaladează, imperf. 3 pl. escaladau; conj. prez. 3 să escaladeze

escalada² (a ~) (a se cățăra) vb., ind. prez. 1 sg. escaladez, 3 escaladează; conj. prez. 1 sg. să escaladez, 3 să escaladeze

escalada (a ~) vb., ind. prez. 3 escaladează

escalada vb., ind. prez. 1 sg. escaladez, 3 sg. și pl. escaladează

escaladă s. f., g.-d. art. escaladei; pl. escalade

escaladă s. f., g.-d. art. escaladei; pl. escalade

escaladă s. f., g.-d. art. escaladei; pl. escalade

ESCALADA vb. 1. a sui, a urca. (A ~ piscurile Alpilor.) 2. a sări, a trece. (~ un zid.)

ESCALADA vb. 1. a sui, a urca. (A ~ piscurile Alpilor.) 2. a sări, a trece. (~ un zid.)

escalada, escaladez v. t. (er., glum. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.