escadră sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) scadră, (îvr) scuadră / Pl: ~re / E: fr escadre] 1 Unitate importantă a forțelor maritime militare. 2 (Îvr; îf scadră, scuadră) Subunitate militară. 3 Unitate importantă de aviație militară.

ESCADRĂ, escadre, s. f. Mare unitate de nave de luptă. De patru zile și patru nopți se învîrtea escadra în jurul Insulei Șerpilor. BART, E. 117.

ESCADRĂ s.f. 1. Mare unitate navală de război, care este comandată de un viceamiral. 2. Mare unitate militară de aviație, comandată de un general. [< fr. escadre, cf. it. squadra – grup de patru corăbii].

ESCADRĂ s. f. 1. mare unitate navală de luptă, compusă din portavioane, crucișătoare, nave purtătoare de rachete etc. ◊ grupare navală din 4-8 nave de același tip. 2. mare unitate militară de aviație. (< fr. escadre)

ESCADRĂ ~e f. Mare unitate navală a forțelor militare. [Sil. es-ca-dră] /<fr. escadre

escadră f. număr de corăbii sub aceeaș căpetenie.

*escádră f., pl. e (fr. escadre, d. it. squadra, grupă de cel puțin patru corăbiĭ, [quatro, patru]). Diviziune saŭ subdiviziune a uneĭ flote (fluviale, maritime saŭ aeriene).

scadră sf vz escadră

escadră (desp. -ca-dră) s. f., g.-d. art. escadrei; pl. escadre

escadră (-ca-dră) s. f., g.-d. art. escadrei; pl. escadre

escadră s. f. (sil. -dră), g.-d. art. escadrei; pl. escadre

ESCADRĂ unitate militară de aviație cu aeronave de același tip, comandată de regulă de un general.