14 definiții pentru exacțiune
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
exacțiune sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 142 / P: ~ți-u~ / V: (înv) esa~, ~acție / Pl: ~ni / E: fr exaction, lat exactio, -onis] (Jur) 1 Acțiune a unui agent fiscal care pretinde de la contribuabili, prin abuz de putere sau prin violență, sume mai mari decât trebuie plătite în mod legal sau sume care nu sunt datorate de aceștia. 2 Venit realizat abuziv, prin spoliere, de către un agent fiscal. 3 (Rar; îf esa~) Percepere riguroasă a impozitelor. 4 (Rar; îf esa~) Pretindere a unui drept. 5 (Rar; îf esa~) Șantaj. 6 (Îvr) Șicană. 7 (Îvr) Necaz. 8 (Îvr) Expulzare (1). 9 (Îvr) Sfârșit al unei lucrări.
EXACȚIUNE, exacțiuni, s. f. (Ieșit din uz) Faptul de a cere și încasa în mod abuziv dări sau taxe mai mari decît cele legale. V. spoliere, jupuire. (Atestat în forma esacțiune) Calimah era mazîlit pentru multele esacțiuni și prevaricațiuni. GHICA, S. 91. – Pronunțat: -ți-u-. – Variantă: (învechit) esacțiune s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXACȚIUNE s.f. (Jur.) Acțiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decît se cuvine ca aceștia să dea în mod legal; încasare de impozite abuzivă, spoliere. [Pron. -ți-u-, var. esacțiune s.f. / cf. fr. exaction, lat. exactio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXACȚIUNE s. f. acțiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decât se cuvine ca aceștia să dea în mod legal; încasare de impozite abuzivă, spoliere. (< fr. exaction, lat. exactio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
exacțiune s. f. Abuz ◊ „Nu voi face inventarul crimelor și exacțiunilor lor.” ◊ „22” 42/93 p. 12 (din fr. exaction; DN, DN3 – alte sensuri)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
exacțiune f. 1. cerere abuzivă; 2. stoarcere de dări ilegale.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*exacțiúne f. (lat. exáctio, -ónis, d. exígere, a exige). Act al unuĭ funcționar public care cere de la administrațiĭ luĭ maĭ mult de cît se datorește: Cicerone l-a atacat teribil pe Verres pentru exacțiunile luĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
esacțiune sf vz exacțiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
exacție sf vz exacțiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ESACȚIUNE s. f. v. exacțiune.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ESACȚIUNE s. f. v. exacțiune.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ESACȚIUNE s.f. v. exacțiune.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
exacțiune (rar) [x pron. gz] (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. exacțiunii; pl. exacțiuni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
exacțiune [x pron. gz] (-ți-u-) s. f., g.-d. art. exacțiunii; pl. exacțiuni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
exacțiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. exacțiunii; pl. exacțiuni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-u-ne
- pronunție: egzacțiune
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
exacțiune, exacțiunisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a cere și încasa în mod abuziv dări sau taxe mai mari decât cele legale. DLRLC DNsinonime: spoliere
- Calimah era mazîlit pentru multele esacțiuni și prevaricațiuni. GHICA, S. 91. DLRLC
-
etimologie:
- exaction DN
- exactio DN