ERYNGIUM L., SCAIUL DRACULUI, fam. Umbeliferae. Gen originar clin regiunile mediteraneene și temperate, cca 225 specii, erbacee, perene, cu tulpină înaltă. Frunze glauce, ternat-bipenat-fidate sau întregi, deseori rigide, spinoase. Flori albastre-închis, hermafrodite (5 sepale, 5 petale, 5 stamine, ovar inferior cu 2 loji cu un ovul), dispuse în capitule compacte, oblonge, îndesuite, terminale, reunite în umbele însoțite de un involucru în formă de rozetă, ale cărui bractee sînt lungi, subțiri, spinoase. Fructe spinoase.

Eryngium alpinum L. Specie care înflorește vara. Flori mici, albastre-închis-lucitor, dispuse în capitule oblonge, cu pedunculi lungi, încercuite de un involucru-spinos cu bractee întinse, lung-pectinate, spinoase. Tulpină, cca 70 cm înălțime, aspră. Frunze coriacee, alterne, cele din partea superioară a tulpinii sesile, palmate, adînc-divizate și spinos-dințate pe margini, iar cele din părțile inferioară și bazală ale tulpinii sînt mai mari, cu pețioli lungi, ovate, spinoase, la bază dublu-dințate. Plantă perenă.

Eryngium amethystinum L. Specie care înflorește vara. Flori albastre, fără peduncul, așezate în capitul globulos, foliolele involucrului liniare, țepoase, albăstrui. Frunze adînc-divizate, coriacee, cu lobi țepoși. Tulpină (cca 1 m înălțime) foarte ramificată, aspră.

Eryngium giganteum M. B. Specie care înflorește vara. Flori albastre-argintii cu bractee mari. Plantă perenă sau bienală, 90-120 cm înălțime.

Eryngium maritimum L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori dispuse în capitule globuloase, albastre-metalic, foliolele involucrului mari, lat-ovate cu vîrful trilobat, spinos, alb-ivoir. Frunze pețiolate, ondulate, pieloase, lobate, cu nervuri proeminente, cu marginea spinoasă, cele de pe ramuri cuneiforme, scurt-pețiolate, des-trilobate. Plantă bienală sau perenă, cca 30 cm înălțime, cu reflexe argintii sau glauce, puțin rigidă, ramuri îndepărtate, bogat înfrunzite.

Eryngium planum L. Specie cu flori albastre, în capitule ovate. Foliolele involucrului liniar- lanceolate, dentate și terminate în spini. Frunzele din partea superioară a tulpinii cu 5 diviziuni adînci. Cele de la mijloc, sesile, întregi, iar cele radicale ovat-cordiforme, cu pețiol. Plantă (cca 90 cm înălțime) glaucă, perenă. Tulpină erectă, ramificată spre vîrf.

Eryngium x oliverianum Delar. (E. giganteum x planum). Hibrid care înflorește în mai-iun. Flori albastre-închis, dispuse în capitule prevăzute cu, involucru în formă de rozetă. Frunze albăstrui-metalice.