O definiție pentru ertuitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ertuitu sf [At: CHEST. IV, 107/296 / Pl: ~ri / E: ertui + -tură] (Reg) Teren despădurit pe care au rămas butuci din loc în loc.

Intrare: ertuitură
ertuitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ertuitu
  • ertuitura
plural
  • ertuituri
  • ertuiturile
genitiv-dativ singular
  • ertuituri
  • ertuiturii
plural
  • ertuituri
  • ertuiturilor
vocativ singular
plural