2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

erotoman, ~ă smf, a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~e / E: fr érotomane] 1-2 (Persoană) care este afectat(ă) de erotomanie (1-2) Si: (fîr) erotomaniac [1](1-4). modificată

  1. În original incorect tipărit: eratomaniac LauraGellner

EROTOMÁN, -Ă, erotomani, -e, adj., s. m. și f. Obsedat sexual. – Din fr. érotomane.

EROTOMÁN, -Ă, erotomani, -e, adj., s. m. și f. Obsedat sexual. – Din fr. érotomane.

EROTOMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Obsedat sexual. [< fr. érotomane].

EROTOMÁN, -Ă adj., s. m. f. obsedat sexual. (< fr. érotomane)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

erotomán adj. m., s. m., pl. erotománi; adj. f., s. f. erotománă, pl. erotománe

erotomán adj. m., s. m., pl. erotománi; f. sg. erotománă, pl. erotománe


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EROTO- „iubire fizică, sexualitate”. ◊ gr. eros, otos „dragoste, iubire” > fr. éroto-, germ. id., it. id. > rom. eroto-.~man (v. -man1), adj., s. m. și f., (persoană) obsedată sexual; ~manie (v. -manie), s. f., stare morbidă care se caracterizează prin predominarea ideilor sexuale; sin. obsesie sexuală.

Intrare: erotomană
erotomană substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erotoma
  • erotomana
plural
  • erotomane
  • erotomanele
genitiv-dativ singular
  • erotomane
  • erotomanei
plural
  • erotomane
  • erotomanelor
vocativ singular
plural
Intrare: erotoman (adj.)
erotoman adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erotoman
  • erotomanul
  • erotomanu‑
  • erotoma
  • erotomana
plural
  • erotomani
  • erotomanii
  • erotomane
  • erotomanele
genitiv-dativ singular
  • erotoman
  • erotomanului
  • erotomane
  • erotomanei
plural
  • erotomani
  • erotomanilor
  • erotomane
  • erotomanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)